Din dragoste, cu Arhanghelul Michael

Esenţa simpaticului film „Michael” este simplă: „Nu ai nevoie decât de dragoste”, după cum spuneau şi Ioan (John) şi Pavel (Paul). Nu apostolii, Beatleşii.

.

În Biblie, Arhanghelul Mihail este conducătorul oştilor cereşti, căpetenia îngerilor care s-au luptat cu Belzebut/Lucifer şi l-au alungat din Rai. În pelicula de faţă, o comedie atipică marca Nora Ephron – „mama comediilor romantice” (a scris şi/sau regizat filme ca „Când Harry a cunoscut-o pe Sally”, „Nopţi albe în Seattle” şi „Mesaj pentru tine”) – Arhanghelul Mihail este… altfel.

Michael e cam nespălat, are burtică, fumează, bea bere, e iubăreţ, manierele lui cam lasă de dorit şi este convins că nu poţi niciodată să pui destul zahăr într-o mâncare.

Singurele elemente care îl fac un înger credibil sunt aripile impresionante, mirosul de copilărie pe care îl emană, atracţia irezistibilă pe care o simt toate femeile pentru el şi poveştile despre cum s-a luptat cu Belzebut, cum a scris Psalmul 85 şi cum a inventat… coada. De vreo şase luni, Michael locuieşte în Iowa, în casa unei bătrâne, şi acceptă să devină subiectul unui articol în tabloidul „National Mirror”, cu o condiţie.

Vrea să meargă până la Chicago cu maşina şi pe drum să vadă ciudăţenii ca cel mai mare ghem de sfoară şi cea mai mare tigaie teflonată. Pelicula devine, astfel, un „road-trip movie”, în care atipicul arhanghel e însoţit de Frank (William Hurt) – un fost reporter de investigaţie care a ajuns să scrie despre elfi şi vârcolaci, Huey (Robert Pastorelli) – colegul lui de redacţie, care nu e concediat pentru că e proprietarul căţelului Sparky, mascota „National Mirror”, şi Dorothy (Andie MacDowell) – o antrenoare canină care se dă drept expertă în îngeri.

Pe drum, „Păsăroiul din Iowa” se dovedeşte un înger veritabil, care ştie să facă minuni şi care îi schimbă cu dragoste multă pe cei trei colegi de excursie.