Discovery Channel anunță o nouă emisiune despre testarea limitelor și viața în sălbăticie – Roata supraviețuirii – un program ce implică şase participanţi, care trebuie să reziste în şase zone diferite, foarte periculoase, din America de Sud.
Discovery Channel anunță o nouă emisiune despre testarea limitelor și viața în sălbăticie – Roata supraviețuirii – un program ce implică şase participanţi, care trebuie să reziste în şase zone diferite, foarte periculoase, din America de Sud.
“Roata” e de fapt un calendar lunar figurativ, un mecanism de înregistrare a fazelor Lunii, sub forma unui ceas care afișează în loc de oră locații geografice extreme. De fiecare dată când se întoarce roata, fiecare supravieţuitor e lăsat într-o nouă locaţie izolată, expus celor mai ucigătoare condiţii din lume – tundra îngheţată, munţii aspri sau jungla înşelătoare. Intervalul de timp petrecut în fiecare locaţie este dezvăluit doar telespectatorilor, lăsându-i pe supravieţuitori să se frământe obsesiv, întrebându-se când se va întoarce iarăşi roata. Fiecare nouă rotaţie îi aruncă, fără niciun avertisment, într-un alt loc necruţător, iar roata hotărăşte soarta fiecăruia.
Înarmaţi cu câteva unelte pentru supravieţuire şi cu dispozitive SOS pe care le pot folosi oricând ca să renunţe la provocare şi să ceară ajutor, supraviețuitorii trebuie să lupte să rămână în viaţă, găsindu-şi hrană, apă şi adăpost. Când roata se învârte, fiecare este trimis într-o nouă locaţie, unde va fi nevoit să folosească un set de abilităţi complet diferite ca să poată supravieţui. Dacă vreți să aflați cine cedează și cine câștigă, urmăriți Roata supraviețuirii, care va avea premiera pe Discovery Channel duminică 19 martie, de la ora 22:00.
Cei șase participanți nu sunt profesioniști cu abilități extraordinare de supraviețuire. Sunt oameni din medii diverse, cu povești de viață surprinzătoare, motivați să demonstreze că au curajul unei schimbări radicale. Faceți cunoștință cu echipa și cu poveștile lor:
Roata supraviețuirii. Cele șase ținuturi ostile
În adâncurile Americii de Sud, pe o fâşie de pământ care se întinde între Brazilia, Argentina şi Chile, se conturează cea mai dificilă provocare cu care se confruntă supravieţuitorii. Există aici şase tipuri de climate unice, printre care tundra îngheţată, jungla tropicală şi munţii arizi. Şi toate zonele alese, cu condiţiile lor extrem de dure, impun alte tehnici de supravieţuire pentru participanţi. Temute şi respectate de exploratori, aceste şase zone ostile sunt unanim recunoscute drept cele mai periculoase şi mai ostile de pe Pământ.
În jungla amazoniană, tot ce e în jurul tău vrea să te omoare. Speciile care trăiesc aici sunt în egală măsură superbe şi mortale. De la jaguar până la anaconda verde din apele fluviului, gata să te înghită, Amazonul e un mediu cumplit de periculos. Specii de broaşte otrăvitoare, crocodili înfometaţi, plante care îţi pot paraliza sistemul respirator. Şi toate astea sunt doar câteva dintre lucrurile cu care concurenţii noştri se vor lupta pe viaţă şi pe moarte. Făcând eforturi uriaşe ca să reziste în aceste medii, complet izolaţi, ei nu pot decât să bănuiască ce alte specii cu colţi sau venin îi pândesc ca să le vină de hac.
Detalii locație
Toate speciile sălbatice din zonă îşi găsesc hrana în fluviul Amazon, cel mai mare din lume ca debit şi al doilea ca lungime. Sute de alte râuri mai mici se varsă în Amazon, iar concurenţii noştri vor trăi numai din ce le oferă natura, la fel ca unii dintre indigenii din această parte a lumii. Încălţămintea solidă, care te poate apăra de şerpi, e o recomandare foarte bună, fiindcă aici trăiesc numeroase specii de şerpi veninoşi. Localnicii spun aşa: “Lucrurile pe care nu le vezi în Amazon sunt cel puţin la fel de periculoase ca acelea pe care le vezi.”
Specii sălbatice
Peştii şi crustaceele din fluviu sunt principala sursă de hrană (tilapia, ţipari şi raci de apă dulce). În junglă există 101 specii de plante comestibile, dar şi tot felul de nuci şi fructe. Anotimpul şi capacitatea de a identifica plantele bune de mâncat sunt esenţiale pentru cei care îşi caută hrana aici.
Mijloace de transport
Participanţii sosesc în locaţie cu o barcă cu motor, care ajunge aici în aproximativ două ore după ce pleacă din Manaus.
Temperaturi si fenomene meteo
Temperaturile oscilează între 23˚C şi 29˚C. Este sezonul secetos, în care se înregistrează aproximativ 7,5 – 23 cm de precipitaţii pe lună.
Alte informații
Cabană privată. Manaus este cel mai apropiat oraş mare, cu aeroport internaţional. Locaţia are aspectul şi atmosfera din filmul “Inimă întunecată”. Există o echipă de susţinere locală (cunoscători ai junglei, ghizi, şoferi, ambarcaţiuni etc.)
Dacă Amazonul se bucură de cea mai mare faimă, Pantanal, cea mai mare zonă mlăştinoasă tropicală din lume, este o adevărată Mecca a frumuseţii şi pericolelor din sălbăticie. Această uriaşă luncă, inundabilă în funcţie de anotimp, adăposteşte o uluitoare diversitate de plante şi animale sălbatice ucigătoare. În sezonul ploios, cea mai mare parte a acestei câmpii rămâne sub ape, dar iese din nou la lumină în sezonul uscat, aducând la suprafaţă tot felul de făpturi flămânde.
Detalii locație
Pantanal este cea mai mare mlaştină tropicală din lume, unde 80% din câmpii rămân inundate timp de jumătate de an. În cealaltă jumătate a anului, aceasta devine una dintre zonele cu cea mai mare biodiversitate din lume ceea ce înseamnă că aici trăiesc numeroase specii de animale care se hrănesc cu alte animale.
Specii sălbatice
Speciile răspândite în zonă sunt caimanii, piranha şi jaguarii, însă tot aici trăiesc şi furnicari giganţi, tapiri şi capibara. Participanţii se pot hrăni în această zonă cu insecte şi piranha.
Alte informații
Teren proprietate privată (aproape 13,000 de hectare disponibile), aflat la o oră distanţă de aeroportul municipal (Pocono) şi două ore de aeroportul local (Cuiaba). Pantanal este un loc unic, cu o populaţie redusă din cauza condiţiilor ostile. Mişcările de populaţie din regiune sunt dictate de cantităţile de precipitaţii, în funcţie de care oamenii au nevoie de bărci sau, în perioadele de secetă, de cai.
Mijloace de transport
Participanţii ajung în zonă cu camionete de teren, apoi sunt îndrumaţi să ajungă în locaţie călare.
Temperaturi si fenomene meteo
Iulie, august şi septembrie sunt cele mai aride luni în Pantanal. Dacă umiditatea ajunge la aproximativ 40%, temperaturile minime se apropie de 24˚C, cu maxime urcând până la 35˚C.
Cunoscută sub numele de “savana impenetrabilă a Americii de Sud”, această câmpie semiaridă, fierbinte şi slab populată din nordul Argentinei are parte de unele dintre cele mai ridicate temperaturi de pe continent, care pot atinge şi 49˚C. Un ţinut al jaguarilor şi lagunelor, plin de praf şi de vulturi, temut şi totodată respectat de vânători. Un mediu foarte dur, în care oricine se poate dezorienta cu uşurinţă, ajungând să-şi pună viaţa în pericol.
Detalii locație
Această regiune din nordul Argentinei seamănă mult cu anumite zone din Africa Centrală – câmpii joase, aride, pustii, punctate de desişuri ţepoase, prin care pe alocuri nici nu se poate trece.
Alte informații
Puţini oameni trăiesc în această zonă din nordul Argentinei, un mediu ostil, unde temperaturile pot ajunge până la 49˚C, devenind un pericol iminent de moarte prin deshidratare.
Mijloace de transport
Concurenţii ajung cu avionul în provincia Jujuy din nordul Argentinei, de unde mai sunt de mers aproximativ 2,5 ore cu maşina până în locaţie. Ajunşi în zonă, sunt aşteptaţi de o camionetă obosită, care îi va duce în locul de tabără, în mijlocul pustietăţii.
Specii sălbatice
Biologii care au studiat recent speciile sălbatice din zonă au descoperit aici şerpi, cerbi, sconcşi, mistreţi şi tatu. Există plante şi rădăcini locale despre care se presupune că ar fi comestibile.
Temperaturi și fenomene meteo
Concurenţii ajung aici în sezonul secetos – când nu cad aproape deloc precipitaţii – din iulie, august şi septembrie. Practic, întreaga zonă e un vârtej de praf timp de jumătate de an. Temperaturile oscilează între 4˚C noaptea şi 32˚C ziua, din iulie până în septembrie.
Munţii Anzi din Patagonia sunt plini de gheţari, râuri năvalnice şi piscuri înzăpezite. Temperaturile medii scad sub 0˚C, făcând foarte dificilă supravieţuirea în această locaţie.
Detalii locație
În inima Patagoniei, aceste piscuri acoperite de zăpezi ascund râuri alimentate de gheţari, pe deasupra cărora planează condorii.
Specii sălbatice
Participanţii ajung în Anzi pe timp de iarnă şi la început de primăvară, când cele mai multe animale sălbatice hibernează, astfel încât principala lor sursă de hrană va fi păstrăvul din râuri, alături de mugurii de pin. În zonă mai trăiesc veveriţe şi şoareci, deci capcanele vor fi cel mai bun mijloc de a prinde astfel de animale mici.
Alte informații
Teren de peste 4850 hectare, proprietate privată aflată la o oră distanţă de un aeroport local mare (San Carlos de Bariloche). Zonă dezolantă, în care participanţii ajung foarte repede să se simtă izolaţi. Aspectul locaţiei are aerul tipic al Patagoniei.
Mijloace de transport
Concurenţii ajung aici cu elicopterul care îi lasă într-o zonă înaltă, acoperită de zăpadă. De acolo, vor ajunge pe jos până în valea unde îşi vor instala tabăra pe durata şederii în locaţie.
Temperaturi și fenomene meteo
În plină iarnă, temperaturile din aceşti munţi oscilează între -1˚C şi 9˚C, dar zăpada rezistă inclusiv în august şi septembrie. Participanţii se vor afla la altitudinea de 1200 metri, într-o zonă unde se produc foarte des furtuni.
Rafalele neîntrerupte de vânt şi peisajul sterp al stepei patagoneze oferă un spaţiu în care participanţilor le va fi incredibil de greu să-şi găsească hrana şi adăpostul. Pentru a supravieţui în tundra îngheţată, vor avea nevoie de o reală forţă fizică şi psihică.
Detalii locație
Situată pe partea estică a Munţilor Anzi din Argentina, stepa patagoneză seamănă mult cu Marile Câmpii din SUA. Relieful de aici, acoperit de ierburi înalte, e întretăiat de râuri şi pâraie. Vânturile suflă cu putere în toată regiunea pe timp de iarnă, astfel încât aici cresc prea puţini copaci. Concurenţii se vor afla într-o vale micuţă, cu un râu, de unde, dacă se caţără pe versanţii înalţi, vor vedea stepa întinzându-se până la linia orizontului.
Alte informații
Teren proprietate privată, aflat la două ore de un aeroport local mare (S. Carlos de Bariloche). Zonă absolut dezolantă. Există aici câteva formaţiuni naturale bogate, care pot fi folosite ca adăpost. Estancia Paso Flores este o fermă în funcţiune, unde turiştii pot găsi o infrastructură elementară, iar echipa îşi poate stabili aici tabăra de bază, biroul de producţie şi sursa de aprovizionare.
Mijloace de transport
Concurenţii ajung în locaţie cu un Defender obosit, după care vor fi conduşi de gaucho călare până la locul de tabără.
Specii sălbatice
Participanţii sosesc aici la sfârşitul iernii, când hrana se găseşte foarte greu. Păstrăvii din râu vor fi principala lor sursă de hrană.
Temperaturi și fenomene meteo
Zona este apăsată de secetă de mai mulţi ani. Nivelul apelor se va tot schimba pe durata şederii concurenţilor, care vor avea parte de ploaie, lapoviţă şi ninsoare, după caz, de până la 5 ori pe lună. Temperaturile vor oscila între -1˚C noaptea şi 9˚C ziua.
Insula Chiloe l-a fascinat pe Charles Darwin. Situată în Pacific, în sudul statului Chile, este un loc adesea învăluit în ceţuri. Un mediu dezolant, dureros de pustiu, care îi va aduce pe concurenţi în pragul nebuniei.
Detalii
Ca multe alte insule din Pacific, Insula Chiloe are microclimate diverse. Pornind de pe plajele stâncoase, peisajul urcă spre o zonă mlăştinoasă, împădurită, care rămâne acoperită de ceţuri în cea mai mare parte a timpului.
Specii sălbatice
Pe insulă, participanţii îşi pot găsi hrana şi în apă, şi pe uscat. De-a lungul ţărmului există o bogăţie de crabi şi crustacee, iar concurenţii ar trebui să poată prinde şi peşti cu o undiţă simplă, improvizată.
Alte informații
Această locaţie ABSOLUT unică se află în interiorul unei rezervaţii ecologice protejate. Zonă foarte slab populată. Poveste de fundal excelentă, legată de Charles Darwin. Se poate lucra foarte bine cu o plajă frumoasă şi complet pustie.
Mijloace de transport
Fiind vorba de o locaţie întâlnită de expediţiile lui Charles Darwin, participanţii pot ajunge cel mai bine în zonă cu un avion mic şi o ambarcaţiune, în condiţiile în care zona este complet pustie.
Temperaturi și fenomene meteo
Participanţii ajung aici în sezonul ploios, când se înregistrează aproape 18 cm de precipitaţii pe lună, dar cu timpul ploile se diminuează, ajungând în jur de 7-8 cm pe lună. Temperatura e aproape mereu constantă, în jur de 10˚-15˚C. Adesea lovită de furtuni, insula este un loc unde bate mai tot timpul alizeul, vântul dominant de la tropice.