Diseară se termină „Uite cine dansează!”. Finaliștii dau detalii din culisele emisiunii

Cele trei vedete rămase în concurs vor dansa fusion şi musical şi vor încerca să obţină marele premiu în valoare de 100.000 de euro, bani care vor fi donaţi în scopuri caritabile.

Echipa câştigătoare va fi aleasă exclusiv de telespectatori, comentariile celor 4 juraţi – Gigi Căciuleanu, Andreea Marin, Florin Călinescu și Mihai Petre –  fiind doar orientative.

Alex, Liviu şi Marius ne-au povestit ce li s-a părut cel mai greu din 6 martie, de când a început „Uite cine dansează!” şi până acum, dar şi cât de departe s-au văzut în concurs.

Liviu Teodorescu (24 de ani)

Ce a fost greu: „Cel mai greu stil de dans mi s-a părut quickstep, cu toate că a fost un moment apreciat de public şi de juraţi. Numai eu ştiu cât am muncit cu Marica pentru momentul acela. Dar în final a fost totul bine”.

Cât de departe s-a văzut în concurs: „Iniţial, mi-am dorit să ajung în ediţia 3-4. Am văzut distribuţia show-ului, eram conştient ce oameni talentaţi participă, nu mi-am setat aşteptările foarte sus în ceea ce mă priveşte. Apoi, după ce am trecut de jumătate, fiecare ediţie trecută a fost o surpriză pentru mine. Şi am ajuns în finală. Cine se gândea?”.

Alex Velea (32 de ani)

Ce a fost greu: „Mi s-a părut greu faptul că a trebuit să acumulez foarte multă informaţie în scurt timp şi să dansez nişte stiluri care nu mă reprezintă foarte mult”.

Cât de departe s-a văzut în concurs: „De obicei când mă implic într-un proiect, mă implic total şi oamenii simt asta şi mă apreciază. Fiecare săptămână a fost importantă. Pentru fiecare ediţie am repetat 7 zile din 7 şi încercam să le arătăm oamenilor de acasă ce e mai bun. Pentru finală, repetăm chiar mai mult. Veţi vedea! :)”

Marius Manole (38 de ani)

Ce a fost greu: „Aproape tot concursul mi s-a părut greu, dar cel mai greu mi s-au părut dansurile standard, unde trebuie să ai o anumită ţinută, care se educă în ani şi ani de zile de studiu. Or noi, nişte oameni neobişnuiţi cu dansul, suntem cocoşaţi, nu stam drepţi nici măcar în viaţa de zi cu zi, darămite într-un dans. Şi mi s-a părut foarte greu să dansezi live, să fii sub presiune, după ce că nu ştii foarte bine ce ai de făcut, nu ştii paşii, esti atent la partener, la dans, la tot ce ai învăţat nou într-o săptămână, uneori în 4 zile.”

Pregătiri pentru finală. „La început am crezut că o să ajung mai departe în concurs, după care, văzându-i pe ceilalţi la mună şi văzându-i cât sunt de serioşi şi de puşi să înveţe lucruri noi şi să se întreacă pe ei, mi-am dat seama că nu e chiar atât de uşor şi că s-ar putea să ies mult mai curând. Undeva, pe la ediţia a cincea sau a şasea, pe acolo, am şi clacat nervos şi am zis că gata, ori renunţ, ori cred că o să ies. Nu ştiu cum s-a întâmplat că n-am ieşit. După care, dintr-o dată, mi s-a limpezit totul în minte şi-n corp şi parca m-am şi odihnit dintr-o dată şi uite că am ajuns în finală.

Pentru finală ne pregătim la fel ca pentru fiecare ediţie. Nu o să punem o presiune inutilă pe noi, nu ne dorim să câştigăm neapărat. Vrem ca momentele să arate bine, să fim bine şi, de aici încolo, e treaba publicului să judece. Ne comportăm ca la oricare altă ediţie normală. Totuşi, suntem puţin mai lipsiţi de stres, pentru că nu mai judecă juriul, nu mai avem presiunea notelor. Trebuie să ne bucurăm că am ajuns până aici şi cine o fi mai bun ăla să câştige”.