Drama de familie

John Lennon spunea ca „Viata e ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat cu alte planuri” – un citat care se muleaza perfect filmului de fata. Timp de doua ore, privitorul intra pas-pas in viata cuplului Frank (Leonardo DiCaprio) – Alice Wheeler (Kate Winslet, laureata cu Glob de Aur), pentru a descoperi ca „visul american” e ca un mar rosu perfect copt, dar putred pe dinauntru.
Din exterior par sotii perfecti si sunt invidiati pana la idolatrie de vecinii si prietenii lor, Helen Givings (Kathy Bates) si cuplul Milly (Kathryn Hahn) – Shep Campbell (David Harbour). Dincolo de aparente, April si Frank nu fac altceva decat sa-si mascheze nefericirea sub calmul aparent al suburbiei americane a anilor ’50. Cei doi ascund multa tensiune si certuri care le macina relatia de ani buni si toate visele pe care le-au abandonat pentru a respecta norma acelei vremi (care presupunea sa faci copii si sa-ti cumperi o casa frumoasa, departe de orasul zgomotos).

Un cuplu exemplar
Frank e tatal tipic de familie: pleaca dimineata la munca, face naveta cu masina proprie si transportul in comun si petrece zece ore la birou. Marea lui dorinta de a nu se transforma in propriul tata a esuat lamentabil: a ajuns sa lucreze la aceeasi companie ca Wheeler senior si face o slujba pe care nu o intelege si care nu ii place. April e casnica: gateste, spala, face curatenie, isi dedica tot timpul celor doi copii, Jennifer si Michael (Ryan si Ty Simpkins), si uraste fiecare moment al zilei. Nici macar micul si disperatul refugiu in actorie nu o satisface, nu de alta dar joaca jenant de prost.
Convingerea lor ca sunt „speciali” si destinati unor lucruri mai importante o macina pe Alice constant si, la aniversarea sotului, vine cu ideea salvatoare, bine planuita: vor vinde casa si masina si se vor muta la Paris, unde ea se va angaja ca secretara foarte bine platita si Frank va avea timp sa leneveasca si sa-si descopere „adevarata vocatie”.

de Monica Popescu