Lansat recent la HBO Max, filmul SF „După Yang” / „After Yang” (2021) ne prezintă povestea unei familii care are ca angajat un android numit Yang (Justin H. Min). Când acesta se defectează, capul familiei, Jake (Colin Farrell), încearcă să-l readucă în funcțiune, însă descoperă lucruri surprinzătoare despre ceea ce credea că este o mașinărie aidoma celorlalte obiecte casnice.
Când Yang, androidul pe care îl achiziționase pentru a fi însoțitor al fetiței lui, se strică pe neașteptate, Jake caută un mod prin care să-l readucă la viață. În timp ce încearcă să-l repare, bărbatul își dă seama de ceva ce surprinde întreaga familie: în toți anii în care le-a fost alături, Yang a avut o viață secretă, notându-și cele mai prețioase momente pe un disc secret cu amintiri.
Filmul „După Yang” a fost prezentat în vara trecută la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard, iar la începutul acestui an a fost proiectat la Festivalul de la Sundance, pentru ca apoi să fie lansat în Statele Unite în această primăvară.
Cronicile au fost mai multe decât favorabile, descriind filmul ca pe „o reușită abordare a crizei existențiale a omenirii, care declanșează în spectator o reevaluare esențială a semnificației incomensurabile a vieții.
S-a mai spus și că filmul „ia în considerare multe chestiuni stringente, fiind o poveste profund umană, care examinează noțiuni ca pierderea, dependența crescândă de tehnologie și preocuparea reală față de ceilalți”. Alți critici au spus că filmul „încearcă să-și înțeleagă nu doar eroul uman, ci și să descifreze și motivațiile profunde ale relațiilor sociale”.
S-a mai spus, de asemenea, că „Filmul mizează pe raportul dintre etică și tehnologie, ridicând întrebarea dacă un android merită sau nu să fie salvat” și că „în această poveste, concluziile dulci-amărui și considerațiile sentimentale se amestecă într-un tot de o frumusețe tulburătoare”.
Criticii au mai fost impresionați, de asemenea, de imaginea impecabilă, de scenografia spectaculoasă și coloana sonoră superbă.
De asemenea, despre Colin Farrell – proaspăt nominalizat la Oscar pentru rolul din „Spiritele din Inisherin” / „The Banshees of Inisherin” (2022), pe care îl vom vedea la cinema începând din 3 februarie – s-a spus că „joacă în acest «După Yang» probabil cel mai dificil rol al carierei sale”.
Complexitatea partiturii sale se intensifică, treptat, pe măsură ce povestea înaintează, iar excelenta Hayley Lu Richardson (pe care tocmai am văzut-o în remarcabilul rol din „Lotusul alb”) se descurcă perfect într-un rol secundar. Alături de ei le vedem pe frumoasa Jodie Turner-Smith și pe mica Malea Emma Tjandrawidjaja, o actriță idoneziano-americană în vârstă de unsprezece ani foarte lăudată pentru talentul ei.
Regizorul filmului, de origine coreeană, folosește pseudonimul Kogonada și se străduiește să păstreze secretul asupra identității sale. El refuză să spună exact cine este, deși participă fără probleme la proiecțiile filmelor sale. Crescut în Louisville, Kentucky, enigmaticul cineast s-a hotărât să devină regizor în timp ce scria o dizertație pentru doctorat despre faimosul regizor și scenarist Yasujiro Ozu (care i-a și inspirat, de altfel, pseudonimul ales).
Kogonada s-a impus deja în cinema ca eseist, creațiile sale vizuale celebrând câteva dintre cele mai mari nume ale artei filmului, de la Ingmar Bergman la Wes Anderson, Robert Bresson, Richard Linklater sau Yasujiro Ozu. Eseul său vizual „Hands of Bresson” a fost desemnat de regizorul Robert Grene în legendara publicație Sight & Sound drept unul dintre cele mai bune documentare ale anului 2014.
Despre noul său film, „După Yang”, cineastul a afirmat: „În pofida faptului că filmul meu este considerat un SF, el descrie mai degrabă lumea de zi cu zi. Nu mi-am imaginat deloc că următoarea mea producție va aparține genului SF, nu aveam deloc această intenție în minte. Când mă uit la blockbusterele SF de succes, în care este în joc întreaga lume, sunt curios ce fac oamenii din fundal, care trebuie să-și câștige și ei existența, ce caută ei în acel peisaj și cum sunt familiile lor?”
În 1968, reputatul Philip K. Dick ne propunea celebrul său roman „Visează androizii oi electrice?”, care a inspirat un film la rândul său faimos, „Blade Runner” (1982), regizat de Ridley Scott, devenit azi un clasic SF.
Dacă androizii celebrului scriitor american erau considerați incapabili de empatie și se dovedeau, în cele din urmă teribil de periculoși și distructivi, regizorul japonez răstoarnă aici teza de atunci și urmărește miza salvării androidului, ale cărui amintiri delicate îl extrag din paradigma de mașinărie în care fusese încadrat până atunci.
O poveste relativ recentă care glosează pe marginea relației dintre om și tehnologie performantă este relativ recentul „Ea” / „Her” (2013), regizat de mereu surprinzătorul Spike Jonze, în care un bărbat (Joaquin Phoenix) se sustrage din ce în ce mai mult universului real în care trăiește și devine obsedat de vocea unui sistem de operare computerizată (interpretată de Scarlett Johansson).
La rândul său, ingeniosul „Ex Machina” (2015), regizat de Alex Garland, ne prezenta povestea lui Caleb (Domhnall Gleeson), un tânăr programator de la o mare companie de IT care descoperea o superbă femeie-robot (Alicia Vikander) la reședința izolată în munți a șefului său milionar, pentru ca în cele din urmă să fie sedus ireversibil de vulnerabilitatea aparentă a acestei creații tehnologice ultrasofisticate.