Briseis, soția lui Mines, regele cetății Lyrnessus, este eroina centrală a romanului scris de bine-cunoscuta autoare britanică. În Iliada lui Homer, un poem despre distrugerile cauzate de agresiunea masculină, în care trupurile și fețele frumoase ale femeilor sunt obiectele pentru care bărbații se luptă între ei, regina Briseis este mai mult un personaj care susține intriga epopeii. Prin ea acționează forțele oarbe ale destinului, iar profețiile despre soarta Troiei și a lui Ahile se împlinesc. Devenită din regină pradă de război și sclavă a lui Ahile, Briseis este „mărul discordiei” între eroul antic și Agamemnon, care o vrea pentru el. Mânia lui Ahile, cântată de rapsodul antic în sute de versuri, va atârna mult în economia epopeii antice, pentru că cel mai viteaz dintre eroi refuză să mai participe la luptă. Hector, prietenul cel mai bun al lui Ahile, este ucis, ceea ce-l face pe acesta să-și reconsidere opțiunile de război.
În Iliada, Homer vorbește despre frumusețea deosebită a lui Briseis, despre zâmbetul dulce și purtarea aleasă. Femeile zeițe nu sunt în totalitate tăcute și au întotdeauna multe de spus, dar femeile muritoare vorbesc în primul rând pentru a se plânge. În Tăcerea femeilor, Pat Barker îi oferă opinii puternice acestui personaj. Vom descoperi Războiul troian, atrocitățile petrecute în timpul lui și soarta femeilor povestite de una dintre protagonistele celei mai îndelungate conflagrații ale acelor vremuri.
În Tăcerea femeilor, Pat Barker creează portrete de femei puternice, prinse în conflicte dure, ca epoca însăși. Romanul este unul intens, cu o perspectivă inedită, pentru că, de data aceasta, auzim cuvintele din spatele tăcerii femeilor aparent învinse.