Elenei Vijulie îi aranjează bradul de Crăciun motanul Muţu, care „are păreri proprii despre locul globurilor”

– Ce planuri aveți pentru Crăciun și Revelion?

Elena Vijulie: Linişte, chipuri dragi şi răsfoit albume de artă. Acesta este marele plan. Pentru că anul acesta Ajunul vine imediat după weekend, Crăciunul 2018 este una din ocaziile rare în care chiar o să am timp de pregătiri. De obicei, pentru că mă ocup de campaniile istorice de la Digi 24, sunt ocupată până în ultima clipă. Anul trecut, de pildă, am lucrat la un documentar despre „Abdicarea Regelui Mihai”, un film de 55 de minute pentru Digi 24, care s-a difuzat exact pe 30 decembrie, 70 de ani de la eveniment. Dar în 2018, cum proiectul dedicat Centenarului s-a încheiat pe 1 decembrie şi creionez deja proiectele pentru 2019, se cheamă că am primit cadou câteva zile mai liniştite chiar înainte de Crăciun.

– Aveți tabieturi sau tradiții personale de Sărbători?

Elena Vijulie: Oooo, da. Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare pentru mine şi partenerul meu de viaţă, Stelian Tănase. Iubim cu pasiune bradul de Crăciun, pentru noi e aproape o sărbătoare în sine. Avem dispute, negociem, aranjăm şi rearanjăm globuri, beteală etc. De câţiva ani, negociem şi cu cele două pisici, Uţa şi Muţu. Mă rog, mai ales cu motanul negru, Muţu. El are păreri proprii nu numai despre locul globurilor, dar şi despre cum trebuie să se aşeze crengile bradului. Pentru că iubim atât de mult atmosfera de Crăciun, foarte rar plecăm de acasă. Cel mult de Anul Nou, dar nici atunci prea mult. Acasă e perfect.

– Care este amintirea cea mai dragă legată de Sărbătorile de iarnă?

Elena Vijulie: O să povestesc o amintire din copilărie. Şi acasă, de copil, eu eram principalul ajutor al lui Moş Crăciun. Aproape că acaparasem împodobirea bradului, deşi am două surori, Violeta şi Emilia, foarte voluntare, fiecare în felul ei. Am în minte o seară de Ajun, o noapte de fapt, avem cred 14 sau 15 ani, ştiam ascunzătorile tuturor cadourilor, inclusiv cele pentru mine :-))), şi tiptil-tiptil, toţi dormeau deja, le-am aşezat sub bradul cu luminiţele aprinse. Era o adevărată provocare să nu se audă nici un zgomot într-un apartament de bloc de 3 camere din Balta Albă, dar am reuşit. Sau aşa îmi imaginez. Am în minte atmosfera din casă, totul era aranjat în cel mai mic detaliu, erau multe portocale într-un vas pe pian, nu era nici o altă lumină în afara celor din pom.

– Obișnuiți să dăruiți ceva anume de sărbători celor apropiați?

Elena Vijulie: Nu ceva anume, dar fără cei dragi, Crăciunul nu ar fi Crăciun. Întotdeauna sunt cadouri. Multe. Şi sarmalele de la mama. Mie nu îmi plac, dar mi se pare inevitabil să fie în meniu. Nici fan cozonac nu prea eram, până am descoperit-o pe doamna Gheorghiţa, cofetăreasa din piaţa ambulantă de la Agronomie. Ea m-a scăpat de multe frustrări.

– Ce vă doriți de la noul an?

Elena Vijulie: Sănătate şi să am timp să lucrez exact la proiectele la care mă gândesc. Unul dintre ele se referă la pictura interbelică şi la cea contemporană românească. Sunt deja doi ani de când mă învârt în jurul acestei idei. Stelian mi-a deschis ochii asupra lucrărilor româneşti. Cu capul plin de Tate Modern, le ignoram cu aroganţă. Îmi doresc mult să petrecem mult mai mult timp împeună. Împreună suntem foarte eficienţi 🙂 Puteţi verifica citind cartea abia lansată „Conversaţii cu Regele Mihai”, de Stelian Tănase. Eu am îngrijit lucrarea: note de subsol, fotografii de arhivă, editarea interviurilor. Sunt fericită că am luat parte la facerea acestei cărţi. Înainte de orice, este viaţa unui OM. Da, cu majuscule. Şi mulţumesc editurii Corint că a ales pentru copertă o fotografie în care Regele Mihai apare alături de Stelian Tănase, de care regele era apropiat. Şi acest fapt este pentru mine un cadou.

– Ce le doriți românilor de sărbători?

Elena Vijulie: Le urez din toată inima ce îmi doresc şi mie. Să aibă curaj să fie sinceri. Să fie sinceri cu ei şi cu cei din jurul lor. În ciuda unor riscuri pasajere, e cea mai directă cale spre succes, fie că e vorba de profesie, sau de viaţa personală. Şi să fie buni cu ceilalţi. De 5 ani, am avut norocul să studiez detaliat istoria recentă a ţării şi a comunismului, inclusiv în URSS. Am înţeles cum au fost declanşate mecanismele fricii şi ale agresivităţii. Se bazează pe minciună şi pe ameninţare. De Centenar, am remarcat cu toţii că suntem în continuare traumatizaţi, că nu reuşim să ne împăcam unii cu alţii, că nu reuşim să ne organizăm inteligent viaţa în comun. Sinceritatea şi bunătatea sunt leacuri fără greş. Le mai urez românilor să fie punctuali şi să ducă la bun sfârşit ce au început. Şi mie la fel 🙂 La mulţi ani!