Câte avantaje, dar mai ales dezavantaje v-a adus faptul că ați fost văzuți ca și câștigători, încă din prima etapă?
Elwira Petre: Într-adevăr, am fost percepuţi ca o echipă bună şi concurenţilor le era teamă de noi, aşa că niciunul nu şi-a dorit să intre la cursa pentru ultima şansă cu noi. Din punctul ăsta de vedere, am fost puţin feriţi, dar de fiecare dată când cineva trebuia să hotărască pe ce loc pleacă echipele, noi, de cele mai multe ori, am fost echipa de pe ultimele locuri, ca să ne îndepărtăm un pic de adversarii noştri. A fost un dezavantaj mare, dar am reuşit să dovedim că de foarte multe ori, chiar daca am fost nominalizaţi să plecăm de pe ultimul loc, am ajuns primii şi cred că asta e important, de fapt, să nu îţi pierzi niciodată motivaţia.
Ce ai putut să cumperi cu 1 euro pe zi?
Elwira Petre: 1 euro înseamnă foarte puţin, într-adevăr, şi aşa cum spunea şi Mihai, de foarte multe ori nici pe aceştia nu reuşeam să îi cheltuim, pentru că nu aveam timp, efectiv. Sigur că erau şi momente, în special seara, când ajungeam la cazare, când ni se făcea foame şi ne cumpăram o pâinică, dar asta doar după ce se termina cursa. În timpul cursei, nu îţi stătea mintea la altceva.
În ce moment te-ai gândit să renunți?
Elwira Petre: Nu a existat niciun moment pe „Drumul Impăraţilor” în care să vreau să renunţ. Sigur că au fost momente în care mi-a fost foarte greu, au fost momente în care pur şi simplu dimineaţa mi-a fost teribil de greu să mă trezesc, momente în care eram epuizaţi fizic şi psihic, dar nu a existat niciun moment în care să spunem <>. Nici prin cap nu ne-a treecut lucrul ăsta. Iar asta cred că venea din motivația noastră, de la fetele noastre, pentru că pentru ele noi am decis să participăm, ca ele să fie mândre de noi, aşa cum suntem noi mândri de ele în fiecare zi.
Cât de mult crezi că a fost pusă la încercare relația voastră în „Asia Express”?
Elwira Petre: Relaţia noastră este una care durează de mai bine de 20 de ani, ne cunoaştem foarte bine, ştim cum reacţionăm în situaţii de stres, de ce are nevoie partenerul nostru atunci când îi este greu sau când trece printr-un moment dificil, aşa că nu se pune problema. Ne-am dovedit, o dată în plus, că relaţia noastră funcţionează foarte bine şi sincer, nu simţeam nicio clipă că este pusă la încercare în „Asia Express”.
Ce ai descoperit nou la soțul tău, după această experiență?
Elwira Petre: Am redescoperit că este un tată extraordinar, care luptă până în pânzele albe pentru familia lui şi pentru principiile lui. Încă o dată mi-a demonstrat că este un om extrem de sensibil când e vorba de familia lui şi deopotrivă un luptător ca să o protejeze. Mai mult, în perioada „Asia Express” l-am văzut pe Mihai de mai multe ori plângând decât în cei peste 20 de ani de când durează relaţia noastră.
La un moment dat, ați făcut și schimb de parteneri. Cum a fost?
Am răsuflat un pic uşurată când am aflat că voi concura alături de Lidia, pentru că ştiam că am să mă înţeleg bine cu ea. Însă nu pot să spuncă mi-a fost bine, eu nu am venit acolo cu Lidia, ci cu Mihai şi abia aşteptam să ne reîntoarcem în echipa noastră.
În „Asia Express”, cu acordul fetițelor
Cum au reacționat fetițele voastre, Catinca și Ariana, când le-ați explicat că veți lipsi mult timp de acasă?
Fetele ştiau foarte bine unde plecăm şi pentru ce perioadă. Fără acordul lor nici nu ne gândeam să plecăm. Catinca e un mare fan el emisiunii, am vorbit cu ea, am întrebat dacă e şi ea de acord să plecăm, pentru că asta e într-adevăr o decizie de familie, nu doar a noastră. Dacă ele spuneau că nu vor să plecăm, probabil că nu plecam. În acelaşi timp însă, am ştiut că sunt pe mâini bune, că bunicii au mare grijă şi aveam cumva siguranţa asta, că totul o să fie bine. Dar recunosc că ne-a luat ceva timp să organizăm lucrurile înainte de plecare ca lor să le bine şi să nu simtă atât de puternic lipsa noastră.
Și când v-au văzut la întoarcere din „Asia Express”?
Foarte emoţionant! Cum spunea şi Mihai, ne-au făcut o surpriză, ne-au aşteptat cu baloane, confetti şi recunosc că ne-a bufnit un plâns…. stăteam în genunchi, cu ele în braţe, mă uitam cum s-au schimbat, cât au crescut, aveam senzaţia că până şi vocabularul li s-a schimbat. M-a şocat faptul că parcă nu reuşeam să mă obişnuiesc cu vocea lor, îmi suna ciudat. Stăteam, le ascultam şi nu îmi venea să cred că am ajuns înapoi la ele. Au fst nişte clipe absolut fermecătoare şi încărcate de emoţii!
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 15