Eroii din "Capcana minţii" ne-au vorbit despre serial

Actorii Eric McCormack şi Rachael Leigh Cook fac pereche în serialul „Perception”/„Capcana minţii”. Ei ne-au povestit detalii de culise în exclusivitate.

Anul trecut, la mijlocul lunii ianuarie, Los Angeles-ul a găzduit conferinţele de presă din cadrul ABC/Disney TCA (Asociaţia Criticilor de TV) 2013, la care „TVmania” a participat – prin intermediul postului Universal Channel. Evenimentul a marcat lansarea sezonului 2 din serialul „Perception”/„Capcana minţii” (al treilea e şi el confirmat).

Cu ocazia conferinţelor de presă, „TVmania” a participat la un interviu comun cu cei doi protagonişti: Eric McCormack (care joacă rolul dr. Daniel Pierce, profesor universitar de neuroştiinţă – studiul sistemului nervos – şi schizofrenic funcţional) şi Rachael Leigh Cook (care e agentul FBI Kate Moretti, care apelează la el pentru ajutor în rezolvarea unor cazuri dificile).

Aflaţi mai jos ce ne-au povestit cei doi actori despre serialul de la Universal Channel.

Cum te-ai pregătit pentru rolul unui bolnav de schizofrenie?

ERIC MCCORMACK: Am vrut să joc cum trebuie personajul. În primul rând, e profesor de neuroştiinţă (studiul sistemului nervos – n.r.). Aşa că am vrut să nu greşesc nimic în legătură cu partea ştiinţifică şi academică. Dar şi mai important, e bolnav psihic, aşa că avem responsabilitatea de a reda şi asta corect. Dar avem şi responsabilitatea de a face un serial distractiv, al cărui public să nu fie mereu îngrijorat de protagonist. M-am documentat despre cum poate cineva ca el, care are un creier atât de grozav şi atât de dezechilibrat în acelaşi timp, să fie…

forţa centrală a unui serial despre rezolvarea puzzle-urilor şi misterelor

….Am citit mult, m-am întâlnit cu profeşori de neuroştiinţă şi cu o minunată doamnă pe nume Elyn Saks, care a scris cartea „The Center Cannot Hold”, despre propria experienţă… E profesoară de drept acum, dar la începutul anilor ’70 era o studentă strălucită care înnebunea încet, a ţinut totul secret şi s-a internat singură într-un spital. Şi experienţa ei de profesor care trăieşte cu schizofrenie a fost Biblia mea în construirea personajului.

Ce feedback ai primit de la medici şi bolnavi în legătură cu această dificilă boală?

ERIC MCCORMACK: Cele mai multe reacţii le-am primit prin intermediul Twitter-ului. Şi a fost pozitiv. Mulţi oameni care trăiesc cu schizofrenia (sau care au rude care suferă de asta) nu au văzut boala asta reprezentată complex (la TV). Cel mai mare stigmat asociat bolile psihice – şi mai ales schizofreniei – este pericolul. Bolnavii sunt imprevizibili, sunt periculoşi, ajung pe străzi, pot răni pe cineva. Noi încercăm să vedem ce fac restul de 25-40% dintre bolnavi, acum inventez procentul ăsta. Dar un număr semnificativ de oameni au afecţiunea asta şi trăiesc vieţi stabile, merg la muncă dacă îşi iau pastilele, dacă sunt ajutaţi.

Să vezi altă versiune (a bolii ăsteia), pe cineva genial dacă trăieşte şi se descurcă cu boala, cred că oferă oamenilor speranţă. În decembrie, un ziar canadian a scris ditamai articolul despre cum schimbă neuroştiinţa modul în care crimele sunt rezolvate, la fel cum a făcut-o ADN-ul când a început să devină o normă. Zona gri în care se dă vina pe nebunie la tribunal este mai gri ca niciodată. Aşa că a face un serial despre crimă şi neuroştiinţă este… e o zonă de discuţie fascinantă.

„Perception” este un fel de „The Mentalist – În mintea criminalului” combinat cu „Sherlock”…

RACHAEL LEIGH COOK: „Mentalist” e un serial bun.

ERIC MCCORMACK: Cred că am trecut printr-o perioadă în care totul se rezuma la fapte. Despre analize de laborator. Şi nu ajungeai să-i cunoşti pe detectivi prea bine în seriale ca „CSI”-urile şi seria „Lege şi ordine” şi asta a funcţionat foarte bine o perioadă de timp. Era foarte visceral totul. Dar apoi am început să vedem variaţiuni pe tema asta. Ne-am întors la ideea protagoniştilor cu defecte, a eroilor care întâmpină dificultăţi. Şi ne-am ales cu „Monk”, şi  „Dexter”, şi „Mentalistul”. Cineva i-a numit detectivi defecţi. Ne place să nu privim oameni perfecţi găsind de fiecare dată finalul fericit. La fel se întâmplă şi în cazul personajului lui Kate, o femei într-o lume plină de bărbaţi, o lume foarte macho, a FBI-ului. E o femeie care încearcă să-şi găsească drumul, calea. Cred că serialul oferă o perspectivă diferită, e mai interesant decât un serial cu poliţişti din anii ’50, care îţi oferă doar faptele şi atât.

RACHAEL LEIGH COOK: Da. Cum spune şi co-creatorul nostru, Ken (Biller – n.r.), ştim foarte bine că nu suntem primul serial cu detectivi din istorie. Ştim şi iubim serialele ca „Mentalistul” şi suntem fericiţi să facem parte din clubul lor.

Eric, cum a fost pentru tine să joci un personaj heterosexual după ani de zile pe platourile de la „Will & Grace”?

ERIC MCCORMACK: Au ajutat anii de pauză între cele două… E frumos să joci un personaj căruia chiar îi plac multe femei. (râsete) E o schimbare drăguţă. Nu doar petrece timpul cu ele, ci chiar vrea să se culce cu ele. (râsete)

RACHAEL LEIGH COOK: Iubeşte femeile, urăşte crima. La asta se rezumă serialul.

ERIC MCCORMACK: Totul e diferit la serialul ăsta, de la cadrul de sitcom, cu patru camere de filmat, la conţinutul homosexual, „Perception” nu ar putea fi mai diferit. E grozav, îmi place schimbarea asta. Prefer varietatea. Îmi place să dau peste cap aşteptările publicului, să mă auto-provoc.

Din postura de producător, ai fost implicat în alegerea lui Rachael?

ERIC MCCORMACK: Am fost foarte implicat în alegerea actorilor, un aspect foarte important. În cazul lui Rachael, am văzut o tipă foarte amuzantă (şi cred că vom încerca să scoatem asta în evidenţă mai mult în sezonul doi). Ce ne-a plăcut foarte mult la imaginile de audiţie cu ea a fost… am mai spus asta…

Ţineţi minte scena aia din „Tăcerea mieilor” când (Clarice) e înconjurată de toţi poliţiştii aceia, foarte înalţi, care o privesc spunându-şi „Da, da, lucrezi pentru FBI, vezi să nu…”. Rachael avea ceva de genul ăsta. Evident, e frumoasă şi nu e înaltă cât un jucător de baschet, şi toate astea ne-au transmis că va trebui să lupte şi mai mult cu sistemul.

Cum ai defini crima perfectă?

ERIC MCCORMACK: Crima perfectă? Ei bine, eu am comis una acum 20 de ani. Va trebui să vă chinuiţi mult ca să descoperiţi despre ce vorbesc. Până acum nimeni nu a descoperit-o. Nu cred că există aşa ceva. Şi dacă există, cred că nu am auzit niciodată despre ea, pentru că a fost perfectă, nu?