Povestea berii incepe cu aproximativ sase mii de ani in urma, atunci cand, cel mai probabil, painea care a fost lasata in apa a inceput sa fermenteze. Deoarece aceasta descoperire a avut loc de mai multe ori in istoria omenirii, nu se poate stii cu siguranta unde a fost berea pentru prima data fermentata. Cert este ca cele mai vechi urme ale acesteia, care provin din anii 3.500 – 2.900 i.Hr., au fost descoperite de curand in Tepe, Mesopotamia (astazi in Iranul de vest). De altfel, o tableta de lut veche de patru mii de ani arata ca meseria de berar era una foarte respectata in „Leaganul Civilizatiei omenirii”, cei mai buni berari fiind considerate femeile. Acum 5.000 de ani, in Egiptul faraonilor, berea era bautura nationala, precum si un important aliment in dieta zilnica, oamenii strangandu-se sa bea in „case ale berii”. Tot cu cinci mii de ani in urma, dar de aceasta data in Asia, chinezii fabricau o bautura asemanatoare cu berea pe care au numit-o „Kui”. In Babilon, berea avea o asemenea importanta incat, in 2.100 i.Hr., Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementari privind activitatea tavernelor in marele „Cod de Legi”. In timp ce incercau sa-si construiasca imperiul, romanii au dezvaluit triburilor salbatice din Britania tainele fabricatiei berii, iar in 1516 apare Legea Germana a Puritatii, care spune clar ca ingredientele berii trebuie sa fie doar apa, orz si hamei.