De aproape un an, Mircea Radu (51 de ani) a renunțat la confortul căminului din orașul natal, București, pentru a începe o nouă viață la Piatra Neamț. Despre schimbarea survenită, familie și proiectele profesionale pentru care face naveta în Capitală, am stat de vorbă cu prezentatorul emisiunii „Down the road. Aventura” (TVR 1).
Stim că soția ta a fost repartizată să lucreze la un spital din Piatra Neamț. De cât timp v-ați mutat din București?
Raluca nu a fost repartizată ci a ales să semneze, ca medic diabetolog, un contract cu o clinică privată din Piatra Neamț. Am plecat din București acum aproape un an.
Ți-a fost greu să lași în urmă orașul natal?
Bucureștiul este locul în care m-am născut, am copilărit, am crescut, orașul care m-a format. Sigur că de fiecare dată când revin, nostalgii și imagini se dizolvă unele-ntr-altele și simt un gol în stomac. Dar nu l-am lăsat în urmă, nicidecum; am să întorc acasă când va fi timpul.
Cum te-ai adaptat la viața din afara Bucureștiului?
Ușor – Piatra Neamț este un oraș cu un trafic de vis, cu aer curat, cu oameni prietenoși.
Ți se pare că viața curge într-un alt ritm?
O, da! Poate ți se pare de necrezut dar de când sunt în Piatra nu am auzit niciodată un claxon de mașină. Oamenii sunt foarte calmi, au alt ritm, alt tip de viață.
Cum te-au primit noii vecini, ca pe o celebritate? ☺
He, he… Gândește-te că eu intru în casele românilor, ca prezentator de știri sau de divertisment, de peste 25 de ani, o viață de om. Se poate spune că ”sunt de-al casei” indiferent unde m-aș fi mutat în Romania, oraș sau sat.
„Încerc să trăiesc, pe cât posibil, pașnic”, Mircea Radu
Cu ce îți umpli timpul liber, acum că ai schimbat domiciliul?
De pildă în toată săptămâna în care Tudor a fost în vacanță, ne-am plimbat, am mâncat, am râs, am ascultat muzică, am făcut cumpărături. Da, m-am uitat și la desene… Pe scurt, nu am avut timp așa zis liber, timp în care să mă ocup de mine și de hobby-urile mele.
Faci în continuare naveta pentru proiecte în capitală? Cât de des ajungi în București?
Destul de des, cel puțin o dată pe lună.
Colega ta Irina Pacurariu sta în zonă ☺. Păstrați legătura?
Sigur – ne-am și întâlnit o dată într-un restaurant unde se mănâncă un extraordinar mușchi de vită în sos de piper verde și gorgonzóla.
Emisiunea „Down the road. Aventura” ajunge la final în curând. Ce planuri profesionale ai pentru perioada următoare?
Telespectatorii au primit foarte bine „Down the road. Aventura”, le mulțumesc pentru asta și le spun să se uite în continuare pentru că este un program cum n-au mai simțit. Nu sunt eu cel care decide un nou sezon „Down the road.Aventura”, dar am semnale că o astfel de emisiune care schimbă percepții și mentalități e necesară – încă o dată felicit TVR pentru ideea de a face un astfel de show. Cât despre un nou proiect – sunt intenții, discuții, dar e prematur să îți dau date concrete.
Care a fost cea mai mare lecție pe care ai învățat-o din proiectul „Down the road. Aventura”?
Lectia de a trăi frumos mi-a fost reamintită de toți și de fiecare din cei opt prieteni ai mei speciali.
Ce așteptări ai de la 2020?
Aș vrea să știu, să înțeleg, să descifrez cumva, ce așteptări are el de la mine. Apoi totul ar fi mult mai simplu.
Spuneai pe Facebook că „Lumea nu e în cea mai bună formă a ei”. Din păcate anul a început cu schimbări și pierderi. Ce faci pentru a prețui mai mult viața?
Călugării care trăiesc în sihăstrii și marii învățați sunt cei care prețuiesc cu-adevărat viața și înțeleg că fiecare secundă e unică și irepetabilă. Ceilalți, între care mă număr și eu, cred că totul e de la sine-nțeles, sănătatea de pildă. Și ne înșelăm tare de tot. Un răspuns scurt la întrebarea ta ar fi că încerc să trăiesc, pe cât posibil, pașnic.