Olivia Păunescu, co-prezentatoarea ediției de prânz a „Observatorului” de la Antena 1, a ieșit din casă, în ultimele luni, mai mult pentru a ajunge la serviciu. În timpul petrecut acasă, Olivia a făcut descoperiri care au luat-o și pe ea prin surprindere!
Ce precauții suplimentare ai luat în această perioadă în care ai muncit?
Olivia Păunescu: Ca toată lumea, am purtat mască şi mănuşi şi m-am spălat foarte des pe mâini. Chiar pot să spun că mâinile au fost cele mai „afectate” de la spirt şi dezinfectant, pe care le-am folosit foarte des. Am evitat să ies din casă, în afara drumurilor către muncă şi înapoi. Şi am fost destul de atenta, la întoarcerea acasă, să-mi dezinfectez telefonul, geanta, încălțămintea.
Ai avut timp și pentru lucruri pentru care altădată nu găseai?
Deşi a fost şi este o perioadă foarte dificilă pentru toată lumea, pentru mine pot spune că a fost în acelaşi timp şi foarte interesantă! Timpul după care toţi suspinam, acum l-am avut! Timp pentru lucruri pe care le ocoleam din diverse motive! Poate sunt îndrăzneaţă cu această declaraţie, dar am descoperit la 34 de ani că îi moştenesc talentul mamei în bucătărie. Evident – sub atenta ei îndrumare prin telefon. Şi tot la 34 de ani am început să fac sport, adică exerciţii acasă. Şi este chiar fain! Aa, şi am descoperit ce echipă bună fac împreună cu soţul meu, când vine vorba de mici treburi casnice. Totul cu umor şi bună dispoziţie.
Am avut timp să şi citesc şi să mă uit la filme. Şi am avut timp să analizez, să reflectez, iar toate astea mi-au adus linişte şi echilibru.
De ce ți-a fost cel mai dor în această perioada de izolare?
Micile escapade de weekend, la munte, la mare şi vacanţele cred că au fost cele care mi-au lipsit cel mai mult. Şi întâlnirile cu prietenii, pe care i-am auzit de altfel, foarte des, la telefon. Dar parcă nu-i la fel…cu o cafea bună la o terasă, într-o după amiază de primăvară în care uiţi cât e ceasul, prinsă fiind de poveştile cu fetele. Pe părinţi şi pe sora mea îi am foarte aproape, aşa că ne-am văzut printre uşi, când i-am mai ajutat cu cumpărăturile. Dar îmbrăţişarea lor o aştept poate cel mai mult.