Virgil Ianțu, prezentatorul emisiunii „Câștigă România” de la TVR 2 ne-a răspuns curiozităților, ne-a povestit despre viața personală, super vacanțele planificate în această perioadă și despre noi proiecte profesionale :).
Virgil Ianțu, prezentatorul emisiunii „Câștigă România” de la TVR 2 ne-a răspuns curiozităților, ne-a povestit despre viața personală, super vacanțele planificate în această perioadă și despre noi proiecte profesionale :).
Regulile concursului rămân aceleași, dar fiind un format nou, încercam sa îl diversificăm și sa căutăm cea mai buna varianta a lui pentru a fi cât mai atractiv, dinamic și plin de suspans. Din acest motiv, aducem noutăți ca varianta ajutătoare “Întreabă un prieten” prin care concurentul se poate consulta cu însoțitorul lui aflat in public
Cei care ajung in studio sunt absolut fascinanți. Să cunoști atâtea detalii despre țara in care trăiești mi se pare mai mult decât onorant. Mă emoționează să văd și tineri cu asemenea preocupări, fără sa fie niște tocilari. Da, avem oameni faini, dar trebuie să ne dorim mai mult să îi descoperim și să învățam din lecțiile pe care ni le dau. Câștigă, România! face acest lucru.
Mie îmi place foart mult să zbor, sa călătoresc. De mic mi-am dorit asta și mulțumesc zilnic că pot face acest lucru. New York este orașul meu de suflet, am fost de foarte multe ori acolo și in acest oraș am senzația de acasă. Cam ciudat, nu știu de ce, dar asta simt. Japonia e o destinație in care descoperi în permanență lucruri noi. Am mai vizitat Tokyo și Yokohama, dar de data asta voi merge în zone în care descoperi o Japonie culturală mai in profunzime. Kyoto, Kobe, Osaka sunt orașe în care tradiția este foarte prezentă. Iar despre Sankt Petersburg știu că este unul dintre cele mai frumoase orașe din lume și dacă tot nu am ajuns niciodată în Rusia, am primit de ziua mea acest cadou, pentru care mulțumesc și de care mă bucur enorm.
Sincer, eu nu cred ca toată lumea stă buluc pe avioanele spre Japonia și nu sunt genul să mă conformez vreunui trend. Îmi place țara, îmi plac japonezii ca oameni pentru respectul reciproc pe care l-au transformat într-un mod de viață și îmi place cultura lor în general.
Da, am făcut, găsiți la mine pe platformele de Youtube si Facebook, și am în plan să continui formatul online și nu numai. Sper că planurile mele să se materializeze în curând. Și mie mi-e dor!
Am început deja să scriu o carte mai amplă, ca o continuare, care ar trebui sa ne pună pe gânduri. Gânduri frumoase de care avem cu toții nevoie, mai ales în această perioadă.
Am învățat ca niciodată nu voi ajunge la cel mai înalt nivel al meu. În fiecare zi de filmare descopăr că pot fi și mai bun. Și sper să dureze modul ăsta de a gândi. Mie chiar îmi pasă de cum evoluez, chiar după 19 ani de TV.
Ne propunem mereu să petrecem cât mai mult timp împreună, să vorbim despre problemele pe care le întâmpinam, despre suportul pe care îl putem oferi unul altuia. Glumim mult între noi și despre noi, râdem, ieșim în oraș și da, mergem la teatru aproape în fiecare săptămână. Orice activitate în familie este foarte bine venită. Acum că vine și vremea frumoasă, vom ieși și la mișcare.
Din păcate lipsa educației vine la pachet cu multe rele care se materializează în acțiuni care de care mai de necrezut. Cred că ține foarte mult de noi dacă vrem să transformăm urâtul din fața noastră într-o normalitate frumoasă. Vrem să ne schimbăm? Vrem să trăim altfel? Înțelegem ce înseamnă asta și că necesită un efort zilnic din partea fiecăruia dintre noi? Înțelegem că nu trebuie să ne mai complacem în situații cu care din păcate ne-am obișnuit și să nu mai acceptăm compromisuri? Înțelegem că regulile nu sunt făcute doar pentru ceilalți?
Avem capacitatea să ii respectăm pe ceilalți pentru lucrurile bune și să învățam și noi din ele? Avem capacitatea să îi iubim pe cei din jur, să le zâmbim? Dacă am avea răspuns la aceste întrebări și le-am pune și în practică, nu am mai permite nimănui să ne facă ceea ce ne fac astăzi cei pe care noi, nimeni altcineva, i-am pus acolo unde sunt!
Da, des, dar sper să nu fie cazul. Iubesc România și de asta sunt și mâhnit pentru ce i se întâmplă astăzi.
Stau puțin pe net, atât cât e nevoie pentru a comunica din activitățile de interes public. Ce mă fură? Nimic. Poate, cine ne fură? Dar asta e o întrebare retorică.
