Există o vârstă ideală pentru a învăța o limbă străină?

Această teorie se bazează adesea pe exemple din regnul animal. Păsările cântătoare tinere care cresc singure cântă mai puțin frumos decât cele care trăiesc cu semeni. Chiar dacă intră în contact cu alte păsări la o vârstă mai târzie, modul în care cântă rămâne mai simplu, iar repertoriul lor mai restrâns. Putem oferi și un alt exemplu emoționant, cel legat de Genie, o fetiță din SUA, care a fost neglijată până la vârsta de doisprezece ani și nu i s-a vorbit. Când a fost ulterior eliberată, învățarea limbii a fost foarte dificilă pentru ea. Nu a mai putut ajunge niciodată la un nivel foarte bun în a vorbi limba maternă.

Studiile ulterioare arată de ce. Când înveți limba maternă la o vârstă fragedă, folosești în principal partea din creier care recunoaște (inconștient) tipare. Emisfera dreaptă joacă un rol important în acest sens. Dar când înveți o limbă la o vârstă mai târzie – în cele mai multe cazuri o a doua limbă – apelezi în principal la emisfera stângă în loc de cea dreaptă. Acest lucru nu se datorează atât dezvoltării creierului, cât în ​​principal diferenței enorme dintre modul în care îți înveți limba maternă în copilărie și modul în care trebuie să înveți o a două limbă la școală sau într-un curs. Un copil aude limba maternă în jurul lui toată ziua. Creierul lui caută automat modelele din acel flux de sunet constant din jurul său. Creierul nostru este construit pentru asta.

La școală trebuie să înveți limbi straine în mod diferit. Dintr-o dată te trezești învățând reguli, memorând cuvinte, conjugări și făcând exerciții. Această abordare pune multă presiune asupra emisferei  stângi și a părții „gânditoare” a creierului tău. Felul în care învățăm limbi străine la școală și la cursuri nu este, prin urmare, în conformitate cu modul natural în care creierul nostru dobândește limbajul. Este destul de logic ca învățarea unei a doua limbi să devină apoi laborioasă.

Dar asta înseamnă că nu vei mai putea învăța niciodată să vorbești o limbă la nivel nativ? În cazul lui Genie, desigur, și alți factori au jucat un rol. La urma urmei, ea nu învățase absolut nimic în primii doisprezece ani de viață și era foarte traumatizată. Dacă ar există într-adevăr o perioadă critică, niciun adult nu ar fi capabil să vorbească fluent o limbă. 

De ce copiii mici învață mai repede

Pentru a înțelege de ce un adolescent sau un adult trebuie să depună mai mult efort pentru a învăța o limbă, să vedem de ce copiii absorb totul atât de repede. Există o serie de motive logice. 

Copiii mici au mai puțină experiență

Când ești mic, lumea ta este mică. Nu trebuie să te gândești la nimic. Este logic să absorbi rapid informații noi. Pe măsură ce îmbătrânești, lumea devine mai mare. Ai din ce în ce mai multe în minte: teme, iubiri, examene. Și mai târziu: slujba, partenerul, rata în banca, copiii, facturile. Cu cât capul este mai plin, cu atât este mai puțin spațiu și timp pentru a învăța ceva nou.

Folosim un limbaj mai puțin complex cu copiii

Când vorbești cu un copil mic, îți ajustezi automat limbajul. Folosești termeni mai simpli, vorbești clar și încet și repeți mult. De asemenea, vorbești cu un copil mic în principal despre lucruri pe care le poți vedea, auzi, mirosi, simți sau gusta în acel moment. Acest lucru face ca un copil să înțeleagă foarte ușor ceea ce spui și ceea ce vrei să spui.

Se așteaptă ca un adult să înțeleagă mai mult, așa că vorbești mai repede, folosești cuvinte mai dificile și propoziții mai lungi. De asemenea, nu explici ceva atât de repede și repeți mult mai puțin. Un adult trebuie deci să stăpânească mult mai mult limbaj decât un copil pentru a putea înțelege ce i se spune într-o conversație normală.

Copiii învață prin joacă

Copiii mici învață pe pilot automat. Ei nu învață din cărți, nu trebuie să încercuiască cuvinte și să învețe reguli despre structura propozițiilor. Se joacă și descoperă. Ei învață în mod natural să înțeleagă o limbă și apoi să o vorbească. Învață urmărind și ascultând adulți și alți copii și nu își fac deloc griji cu privire la pronunție și gramatică. Unui adolescent sau unui adult îi este deja mult mai frică să nu greșească. Mai mult, la școală sau la cursurile obișnuite de limbi străine, un adolescent sau adult învață nu într-un mod natural, ci într-un mod mai forțat, intelectual.

Concluzia este că da, un copil învață mult mai bine o limba străină decât un adolescent sau un adult. Deși nici pentru cei din urmă nu este imposibil să învețe limba străină, este recomandat că părinții să facă un efort și să-i îndrepte pe copii, de la o vârstă cât mai fragedă, către o limbă străină. Astfel o vor vorbi cât mai aproape de perfecțiune.