Timp de mulți ani, femeile germane au fost percepute ca martori pasivi la crimele oribile comise de naziști, însă multe dintre ele au participat direct la acele atrocități și au fost la fel de brutale ca și omologii lor bărbați. Femei sub steagul lui Hitler, un nou documentar în două părți, cu premiera pe 8 aprilie la 22:00, la Viasat History, le descoperă cu ajutorul istoricilor internaționali care au cercetat adevărul despre cele mai cunoscute femei ale celui de-al Treilea Reich. În articolul nostru, dezvăluim modul în care anumite femei s-au implicat și prezentăm unele dintre cele mai nemiloase ajutoare feminine ale lui Hitler.
Femeile erau instruite să crească copii
Când Hitler a ajuns la putere în 1933, nu doar bărbații, ci multe femei tinere s-au alăturat Tineretului Hitlerist. Acesta avea chiar și o filială de fete, numită BDM – Liga fetelor germane (Bund Deutscher Mädel). Peste 200.000 de fete s-au înrolat în această ramură, fiind implicate într-o mulțime de activități de petrecere a timpului liber, care le dădeau sentimentul distracției și apartenenței.
Dar, în realitate, era un foarte bine pus la punct instrument de manipulare, Tineretul Hitlerist fiind o puternică mașină de îndoctrinare, precum și profund antisemită și misogină.
Naziștii nu permiteau femeilor să ocupe funcții de răspundere și le limitau accesul la învățământul superior: în BDM erau instruite să aibă copii. Toate activitățile de agrement erau menite să le pregătească pentru rolul lor de mamă. Erau, de asemenea, educate să găsească soțul cel mai potrivit pe criterii rasiale. Li se spunea că aparțin unei rase superioare, arienii – și acolo ar fi trebuit să-și găsească perechea. Evreii erau în partea de jos a scării, considerați sub-oameni.
Femeile din BDM au fost încet, încet încorporate în al Treilea Reich, fiind gata să îndeplinească planurile antisemite ale lui Hitler.
Pauline Kneissler, asistenta ucigașă
Moașele, în calitate de funcționari publici numiți de al Treilea Reich, trebuiau să își informeze superiorii asupra oricăror malformații sau handicapuri pe care le observau. Acestea erau înregistrate în sistem și de multe ori se dispunea eutanasierea. Pauline Kneissler a fost una dintre principalele femei din spatele acestei politici.
Ea a fost implicată în „Aktion T4”, o campanie de exterminare a persoanelor cu handicap fizic și psihic, atât adulți, cât și copii. Avea 40 de ani, era o asistentă cu experiență și membră a Partidului Nazist. La acest program, au participat multe alte asistente care au fost instruite să nu manifeste empatie și să dezumanizeze anumiți pacienți. Au început să-i vadă mai mult ca pe o problemă decât ca oameni.
Kneissler și colegele ei vizitau instituțiile în care erau internate persoanele cu handicap, având o listă cu numele pacienților care urmau să fie duși în lagărele de concentrare. Aveau grijă personal de aceștia, ajutându-i să-și împacheteze lucrurile și explicându-le că se mută în altă parte.
Desigur, nu le spuneau niciodată adevărul, că urmau să fie duși în lagăre de exterminare unde urmau să fie gazați. Camerele de gazare au fost folosite pentru prima dată pentru Aktion T4. Kneissler a făcut și injecții letale. Până la sfârșitul războiului, aproape 200.000 de oameni, copii și adulți, au fost exterminați în cadrul Aktion T4.
Gertrud Slottke, stăpâna vieții și a morții
În 1942, la doi ani după ce germanii au ocupat Olanda, Gertrud Slottke, o secretară în vârstă de 40 de ani, lucra în Departamentul de Afaceri Evreiești al Administrației Germane de Ocupație, care era responsabil cu organizarea deportării evreilor în lagărele de concentrare și exterminare.
Pentru că superiorul ei a plecat în grabă, Slottke și-a asumat rapid sarcina, îndeplinindu-și astfel ambiția de mărire. Ea a devenit stăpâna vieții și a morții vizitând în mod regulat Westerbork, principala tabără de tranzit din Țările de Jos, pentru a decide cine rămâne și cine pleacă. Treaba lui Slottke era să umple trenurile în conformitate cu instrucțiunile pe care le avea.
Chema prizonierii unul câte unul și hotăra care dintre evrei aveau să primească un răgaz, fiind încă folositori industriei de război germane. Ceilalți urmau să fie deportați în 48 de ore. Aceste decizii erau luate simultan în toată Europa, dar de bărbați: ea era singura femeie care avea această meserie. Era cunoscută pentru răceala ei; era dedicată și de mai multe ori a călătorit la Berlin pentru a susține reglementări mai stricte.
Avea putere asupra vieții a nenumărați evrei și a rămas la postul ei până când ultimul tren de deportare a părăsit Westerbork. Acesta a fost trenul care o transporta pe Anne Frank și familia ei.
Multe dintre femeile hitleriste au luat parte la genocidul numit „Soluția finală”. Deși după război, unele dintre ele au răspuns pentru faptele lor, totuși, foarte multe s-au strecurat prin plasa judiciară și au început o nouă viață. A fost nevoie de zeci de ani pentru ca munca istoricilor să facă lumină asupra acestei părți mai puțin cunoscute a Holocaustului și să spună poveștile Femeilor sub steagul lui Hitler, dezvăluind violența de care erau capabile – doar la Viasat History, din 8 aprilie, orele 22:00.
(P) Articol realizat în colaborare cu VIASAT WORLD LIMITED.