„Greu de ucis”, un film imposibil de ucis, sâmbătă pe Pro TV

de Vasilica Rogozanu, 01 decembrie 2021, 14:58

Vă era dor de John McClane și al său „Yippee-ki-yay!”? „Greu de ucis”, filmul de acțiune care ne seduce de 34 de ani încoace, este difuzat de Pro TV sâmbătă, 4 decembrie, de la 22.15.

În 1988, Bruce Willis nu era cel mai înalt, frumos sau musculos actor de la Hollywood, dar emana umor, autoironie și, mai ales, certitudinea că, datorită lui, binele învinge.

Iar John McClane, eroul interpretat de el la începutul uneia dintre cele mai de succes serii action ale Hollywoodului, fie că se afla în clădirea Nakatomi (intrată deja în mitologia cinematografică) bombănind în timp ce își scotea cioburi din talpă, fie că fugărea teroriști prin casa liftului sau încerca să-și recucerească soția, a rămas tot timpul el însuși. Iar spectatorii adoră asta. Plus o poveste bine spusă, la fel de savuroasă la fiecare nouă vizionare.

La ora aceea, singurul atu al lui Bruce Willis era apariția, începând din 1985, în excelentul serial „Moonlighting” (difuzat la noi cu titlul „Maddie și David”), la care a și continuat să filmeze, simultan cu „Die Hard”. Serialul era o combinație de comedie polițistă cu acțiune și romantism, presărată cu tachinări, ironie și situații fanteziste, cu replici cuceritoare și o coloană sonoră memorabilă. Succesul său era asigurat însă, în primul rând, de perechea Bruce Willis – Cybill Shepherd. Cei doi aveau charismă – fostul top-model degaja frumusețe, eleganță și acea distanță glacială proprie breslei, iar Bruce Willis avea nonșalanță și firesc…

Cum a ajuns Bruce Willis salvatorul planetei

…adică exact combinația de care avea nevoie regizorul John McTiernan pentru a construi un polițist din NYPD cu totul altfel decât l-ar fi întruchipat ceilalți duri ai ecranului. Hollywoodul nu dusese niciodată lipsă de ei, dar McTiernan era sătul de genul eroilor lui Sylvester Stallone sau Arnold Schwarzenegger – cu care tocmai lucrase la „Predator” (1987).

El voia mai degrabă un om normal, care să devină erou fiind conștient că atâția oameni depind de el. Iar Bruce Willis, deși a jucat ulterior în aproape o sută de lung-metraje, nu a mai ajuns niciodată la aliajul perfect între datele proprii și cele impuse de rol, cum s-a întâmplat în „Die Hard”.

El s-a lipit atât de bine de imaginea polițistului mucalit și păgubos, cu o viață personală departe de a fi perfectă, dar cu o loialitate oarbă față de familie și de profesie, încât filmul a detonat pe ecrane, a obținut patru nominalizări la Oscar (pentru efecte speciale și încă trei categorii tehnice), a avut încasări internaționale de peste 140 de milioane de dolari – la un buget de 28 de milioane – și a devenit, între timp, film-cult.

Pelicula, care inaugura pe atunci o serie cu succes formidabil, și care a avut patru continuări, nu era lipsită de poncifele genului, începând cu protagonistul concediat din Poliție pentru rebeliune și continuând cu superiorul său perfect obtuz ori cu figura teroristului scelerat (jucat, și el, memorabil, de sofisticatul Alan Rickman).

Însă, pe de altă parte, Bruce Willis inspira naturalețe, simpatie și încredere, așa că toată suflarea spectatorilor era convinsă că el va restabili lucrurile și nu-i va lăsa pe ostatici cu familiile distruse și Crăciunul aruncat în aer. De aici până la situarea sa în postură de super-polițist al nației, desculț, în maieu, zgâriat, împușcat și hărțuit, dar cu poanta pe buze, n-a mai fost decât un pas.

Cu sau fără insignă confiscată, probleme de familie sau teroriști pe urme, el s-a identificat atât de tare cu postura de salvator, încât a ajuns protagonistul unor bancuri de genul: „De ce nu l-au distribuit pe Bruce Willis în «Titanic»? Fiindcă i-ar fi salvat pe toți!”.

Din culisele unui film-cult

Deși povestea mișuna de teroriști germani, Bruce Willis era singurul cu ascendență germană din toată distribuția, fiind născut în Germania Federală, din tată american și mamă nemțoaică. Alan Rickman, care îl interpreta pe Hans Gruber (teroristul neamț), era englez, iar Alexander Godunov era rus.

Filmul reprezintă debutul hollywoodian al lui Alan Rickman, care avea atunci 41 de ani. Actorul era îngrijorat că rolul său „nu va merge”, dar a fost atât de convingător, încât în aproape tot restul carierei a trebuit să se lupte să nu mai fie distribuit în roluri similare.

filme de acţiune