Un muzical i-a ucis cariera lui Elvis Presley

În ianuarie 1956, single-ul „Heartbreak Hotel” îl făcea star pe tânărul Elvis Presley. Melodiile lui conduceau topurile şi spectacolele lui sexualizate şi pline de energie înnebuneau domnişoarele – „Problema atunci când mergi la un concert cu Elvis Presley este că ai şanse să fii omorât (în îmbulzeală)”, scria un ziar la acea vreme.

Iar la finele anului, debuta ca actor (în „Love Me Tender”, primul dintre cele 31 de filme în care a jucat). Doi ani mai târziu, în 1958, era chemat în armată şi trimis în Germania (unde a început să ia amfetamine); aici a cunoscut-o pe Priscilla Beaulieu, care avea 14 ani şi pe care a curtat-o aproape opt ani după aceea (s-au căsătorit în 1967).

Timp de doi ani, inimile adolescentelor din America au suspinat cu gândul la Elvis „Pelvis” Presley în uniformă, scrie todayifoundout.com.

Şi aşa ajungem în martie 1960, când Elvis şi-a terminat stagiul militar şi urma să-şi continue cariera muzicală şi cinematografică, visând să devină ca idolul lui, James Dean.

Trenul care l-a adus acasă a fost asaltat pe tot traseul de fanii care l-au aclamat la numeroase staţii şi s-a grăbit să înregistreze albumul „Elvis is Back!”, care a fost un hit. Managerul său (colonelul Tom Parker) l-a distribuit rapid într-un nou film, care trebuia să fie marea lui întoarcere pe ecrane: comedia muzicală „G.I. Blues”/„Cafe Europa”.

„Marlon Brando a făcut un muzical la începutul carierei lui”, explica vesel Elvis la conferinţa de presă care anunţa pelicula prin care, spera el, putea aduce un omagiu colegilor lui soldaţi.

Dar dacă în primele lui patru filme, Presley jucase personaje rebele, care se opuneau autorităţilor, în „Cafe Europa” (1960) era tuns (armata îi răsese perciunii), dansa cuminte şi îi cânta plictisitor, pe placul întregii familii, dansatoarei Juliet Prowse (cu care s-ar fi iubit în realitate, deşi ea era cuplată cu Frank Sinatra).

Începutul sfârşitului

Efectul-domino care a urmat, adaugă site-ul amintit, i-a strivit starului orice şansă de a deveni un actor serios: filmul de calitate îndoielică a fost un succes la box-office. Apoi Elvis a revenit la drame: a jucat în „Flaming Star” şi „Wild in the Country”, eşecuri răsunătoare (al doilea a ieşit chiar pe minus).

Aşa că a revenit la muzicalurile colorate şi şefii studiourilor l-au distribuit numai în aşa ceva: în următorii şapte ani, dedicaţi exclusiv marelui ecran, Elvis a făcut doar filme superficiale, în care împărţea ecranul cu o domnişoară în bikini, căreia îi cânta, romantic, la chitară.

A devenit o caricatură în ochii fanilor muzicii sale, şi-a înşelat soţia, a divorţat, a devenit dependent de pastile (10 medicamente diferite i-au fost găsite în sânge, la autopsie) şi s-a îngrăşat excesiv, deteriorându-se fatal.

În 1973, a luat de două ori o supradoză de barbiturice şi a fost în comă trei zile. În ’77, o carte scrisă de foştii lui bodyguarzi a dezvăluit lumii că lua zilnic droguri şi, după două săptămâni, a fost găsit mort în propria baie.

Rugat să comenteze tragedia, John Lennon a spus:

„Elvis a murit în armată”.