Dinescu, sub spravegherea invitatului său, critic şi atent la tot ceea ce se întâmplă, găteşte două feluri de şalău – „bonne femme” şi „în cămăşuţă – iar apoi coboară împreună în cramă, unde îi aşteaptă Caliu din Clejani şi taraful său, parte din celebrul Taraf de Haidouks, renumit atât în ţară, cât şi peste hotare.
Pentru felul doi, Dinescu şi Călinescu se reîntorc în bucătărie, unde gătesc împreună o mâncare de primavară cu ştevie şi leurdă, stropită din belşug cu vin alb şi condimentată cu mirodenii alese. Pe tot parcursul preparării bucatelor, în virtutea prieteniei care îi leagă şi în stilul său binecunoscut, Călinescu îl ironizează fin pe Dinescu: „Locul lui Mircea nu este în bucătărie, locul lui Mircea este deasupra bucatelor, el e un fel de duh sfânt al tuturor vieţuitoarelor, al grânelor şi şoricilor, e un înger al şoriciului, dacă vreţi, un demon al muscatului”, îl caracterizează actorul.
Reacţia poetului nu întârzie să apară, la fel de plină de umor, păstrând atitudinea unei gazde ospitaliere şi înţelegătoare: „Comentează, aşa e el, n-ai ce să-i faci, trebuie să-l accepţi aşa cum e”.
Concluzia de la finalul întâlnirii îi aparţine tot lui Florin Călinescu, acesta declarând sus şi tare, apropo de sine şi de gazda sa: „Ne ţinem bine! Doi Muppets care se ţin bine!…”.