Florin Dumitrescu, despre „Chefi fără limite”: „Poți să gătești și în balcon la o brichetă dup-aia”

Cât de ușor sau de greu și-a fost să treci de la confortul bucătăriei de-acasă la gătitul în aer liber?

Trecerea a fost extrem de dificilă, ținând cont de condițiile meteo nefavorabile pentru gătit. Poți să ai centura neagră la gătit, că în momentul în care ajungi în Grecia la „Chefi fără limite” și trebuie să gătești când bate vântul și ploaia, și știi că ai vrea să faci nu știu ce și de fapt ajungi să faci altceva, îți dai seama că poți să gătești și în balcon la o brichetă dup-aia.

Pe câte insule ați ajuns?

Am ajuns în 10 locații. Am avut norocul să descoperim esența unora dintre ele, însă altele nu au fost la fel de interesante strict din cauza climei. Ne-a dat foarte tare în spate vremea și nu am putut să ne bucurăm la maximum de toate zonele în care am ajuns. Probabil că aș reveni în Corfu cu fetele mele, într-o vacanță.

Care au fost cele mai neobișnuite locuri în care ai gătit?

Am gătit în port, am gătit într-o moară, o experiență foarte interesantă, am gătit la Meteora…Au fost multe locuri neobișnuite, dar spectaculoase, pe care abia aștept să le descopere și telespectatorii.  

Ce ți s-a părut cel mai greu de procurat: ingredientele sau ustensilele?

Cred că cel mai dificil de procurat au fost ustensilele. La ingrediente puteai să improvizezi, dar când venea vorba de ustensile era bătaie! Era cam greu să gătești cu vântul în spate de fiecare fată și trebuia să improvizezi foarte mult, neavând ustensile. De multe ori găteam cu ce găseam în restaurantele oamenilor, însă plecam cu o idee și ajungeam la altceva. Ni s-a întâmplat de mult ori să nu știm cum să o scoatem la capăt.

Câți oameni ați fost în total? Și cum i-ai motivat pe cei din echipa ta?

Am fost în jur de 200 de oameni, dacă nu chiar mai mulți, vreo 30 și ceva de mașini și 3 bărci întotdeauna. Atunci când ajungeam într-un hotel eram doar noi, nu mai era nimeni, pentru că echipa completă este foarte mare. Ce m-a fascinat dincolo de numărul de oameni este felul în care băieții de la tehnic montau platoul de cooking,  toate cutiile pe care ei le au le organizau excelent pe transport, ca mai apoi să le asambleze din nou, într-o nouă locație. Noi eram foarte liniștiți, dacă se poate spune așa, pentru că urcam pe feribot, ajungeam, avem o jumătate de zi liberă, dormem, descoperem un restaurant, două, însă ei de cum ajungeau începeau să monteze platoul. Au o rapiditate în a-l monta și a-l demonta încât au ajuns să îl asambleze și să îl dezasambleze în aproximativ 3 ore. Echipa „Chefi fără limite” a însemnat o armată de oameni, formată din oamenii din fața și din spatele camerelor de filmat. Când vine vorba de echipa mea și cum îi motivam, lucrurile stăteau destul de simplu. Le explicam în fiecare zi că există un bilet de întoarcere spre București și îi sfătuiam să facă tot posibilul să nu prindă acel avion. 😊

Din tot ce ați experimentat în Grecia, ce te-a lăsat fără replică?

Evident că tot un preparat m-a lăsat fără replică. În Naxos am mâncat cea mai bună mâncare, într-un restaurant italienesc – o porție de gnocchi cu ragu de capră. M-a lăsat fără cuvinte! La asta mai adaug și prăjiturile senzaționale pe care le-am descoperit în Thessaloniki. Cel mai spectaculos desert pe care l-am mâncat vreodată, vă spun sincer, a fost un kataif pe care l-am găsit la cea mai bună patiserie din zonă.

Există ceva ce  nu ai repeta niciodată?

Cu siguranță nu aș repeta niciodată experiența trăită în Serres, însă o să aflați la momentul respectiv despre ce vorbesc! 😊

Dacă am face inventarul kilogramelor… cu câte în plus sau în minus te-ai întors?

Cred că eu am slăbit cel mai mult din toți 3. Am dat jos 10 kilograme în perioada filmărilor Chefi fără limite. Înainte să plec îmi propusesem să continui antrenamentele mele și în zilele de filmări, însă programul nu mi-a permis. În orice caz, „Chefi fără limite” a părut un HIIT (n.r. High Intensity Interval Training – tehnică de antrenament cardio) continuu…

View this post on Instagram

A post shared by Florin Dumitrescu (@chefflorindumitrescu)

Dacă micul ecran ar putea transmite și mirosurile… care sunt preparatele care i-ar cuceri definitiv  pe telespectatori?

Am mâncat într-o zi, în Corfu, un preparat gătit după o rețetă veche, antică. Un soi de tocană care se asemăna cu un chowder, adică o consistență între tocană și supă cu cartofi și lămâie. Nu știu dacă va ajunge acest moment la TV, însă a fost o demență culinară! Mi-a plăcut enorm!

Ce ai descoperit nou la tine după „Chefi fără limite”?

Am descoperit că sunt foarte ambițios și că pot să mă descurc și în situații în care nu am mai fost niciodată. Și am mai descoperit că nu pot să gestionez prea bine dorul de casă. Mi-a fost extrem de dor de fetele mele, de Cristina, Ava și Mia. Este cea mai lungă perioadă în care am stat despărțiți.