A fost lansată cartea „Fotograful de la Mauthausen” de Benito Bermejo, care a stat la baza filmului cu același nume, disponibil pe Netflix

Mii de spanioli republicani au plecat în exil după ce forțele naționaliste conduse de Franco au învins în Războiul Civil (1936–1939). Dintre cei fugiți peste hotare, 7.500 de spanioli au fost capturați de germani în Franța, după ocuparea țării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au fost luați prizonieri și apoi deportați în lagăr, unde Boix, lucrător în laboratorul fotografic de la Mauthausen, împreună cu alți deținuți au reușit să salveze de la distrugere circa 2.000 de negative cu atrocități comise de ofițerii SS. Multe dintre fotografiile colecției au fost utilizate ca probe în cadrul proceselor postbelice intentate foștilor demnitari naziști. La câțiva ani după încheierea războiului, fotograful – a cărui sănătate s-a șubrezit foarte mult din cauza condițiilor inumane din detenție – a murit. Datorită eforturilor tânărului hotărât și curajos, s-au păstrat însă o parte dintre dovezile ce au acuzat și au demascat un sistem concentraționar teribil și o ideologie criminală.

O carte cu fotografii terifiante, care a stat la baza filmului cu același nume, disponibil pe Netflix.

„Fotograful de la Mauthausen, regizat de Mar Targarona, fără a fi un blockbuster, a reușit să mă tulbure și să mă sensibilizeze. La finalul filmului sunt prezentate adevăratele fotografii ale poveștii. Una mi-a atras în mod deosebit atenția, cea care înfățișează cadavrul șefului lagărului, linșat și aruncat în gardul de sârmă ghimpată. Fără milă, așa cum ar trebui să fie, în numele justiției și al răzbunării.” Carlos Boyero, El País

„În momentul înfrângerii germanilor, dintr-un hoț de fotografii oficiale, Boix a devenit fotoreporter al eliberării deținuților. Volumul Fotograful de la Mauthausen, ilustrat cu fotografiile salvate de la distrugere și cu cele realizate de Boix însuși, demonstrează cum este posibil sa îmbini în mod armonios mărturiile cu documentele de arhivă, pe baza cercetării riguroase.” Rafael Núñez Florencio, El Cultural