Joi, 13 decembrie, urmează episodul al patrulea al seriei „Dinastii”. „Câinele sălbatic african” este difuzat astăzi, la BBC Earth, de la ora 23.00.
Joi, 13 decembrie, urmează episodul al patrulea al seriei „Dinastii”. „Câinele sălbatic african” este difuzat astăzi, la BBC Earth, de la ora 23.00.
Tait este un câine african sălbatic, reprezentantul uneia dintre ultimele familii ale acestui animal pe cale de dispariţie. A condus dinastia timp de mai mulţi ani pe malurile râului Zambezi din Zimbabwe, păstrând pacea în interiorul familiei sale extinse.
Însă tensiunile cresc. Tait îmbătrâneşte şi puterile îi scad. Una dintre fiicele sale, Blacktip, trăieşte în apropiere. Haita ei creşte rapid şi încep să nu mai dispună de spaţiu suficient. Trebuie să obțină rapid mai mult teritoriu astfel încât haita ei să beneficieze de mai multă hrană. Dar are o problemă. Este restricţionată într-o parte de terenurile oamenilor. Există un singur drum pe care poate să meargă pentru a obţine ce doreşte – pământurile mamei sale. Câinii sălbatici africani prosperă prin cooperare. Este pilonul care a ţinut dinastia în picioare atât de mult timp. O vrajbă în familie ar putea îngenunchea dinastia.
Personajele din episod (numele sunt date animalelor de către experţii care i-au studiat).
Tait este cel mai de succes câine african sălbatic cunoscut vreodată. Au mai rămas aproximativ 6600 de câini sălbatici africani în toată lumea. Până azi, există 280 de descendenţi a lui Tait, o contribuție semnificativă pentru acest animal considerat pe cale de dispariţie. Tait şi-a condus haita necontestată timp de cinci ani, unde a crescut opt cuiburi de pui. Două dintre fiicele sale conduc acum propriile haite şi locuiesc în vecinătatea teritoriului lui Tait. Împreună formează o dinastie formidabilă. Dar Tait îmbătrâneşte şi puterile îi scad.
Blacktip este una dintre fiicele lui Tait, care conduce propria haită în vestul regiunii lui Tait. Blacktip este o mamă de succes, iar haita ei a crescut de curând la 30 de indivizi. Este una dintre cele mai mari haite de câini sălbatici africani filmată vreodată. Blacktip şi haita ei se lupă să găsească suficientă hrană pe teritoriul lor actual.
Aceasta este o specie care are multe nume, prea multe pentru a fi numărate. Denumirea latină– Lycaon pictus – înseamnă câine sălbatic şi este o specie persecutată şi neînțeleasă. Împart un străbun comun cu lupul dar nu sunt descendenţii direcţi ai acestuia, aşa cum sunt câinii. Câinii africani sălbatici nu sunt adesea punctul central al documentarelor despre natură deoarece sunt extrem de dificil de urmărit!
Parcul Naţional Mana Pools, Zimbabwe.
Care sunt personajele principale din această poveste?
Echipa a ajuns chiar la începutul celei mai tumultoase perioade a haitei din ultimii 20 de ani. Haitele filmate în documentar formau dinastia fundamentală – Tait este figura matriarhală a întregii dinastii – puternică, stabilă şi de încredere. Un lider care îmbătrânește, figura matriarhală pentru trei haite vecine şi înrudite de pe platoul Mana Pools Floodplain.
Apoi o avem pe Blacktip, una din fiicele lui Tait. Ea conduce o haită foarte mare, formată din 30 de indivizi – considerată mare astăzi, dar de dimensiune standard în trecut. Când povestea noastră începe, Blacktip are nevoie de mai mult spaţiu, iar Tait este vulnerabilă. Documentarul prezintă lupta dintre o mamă şi o fiică. Pare uşor Shakespearian în ceea ce priveşte intensitatea şi rivalitatea.
Care sunt momentele majore pe care ar trebui să le căutăm?
Avem o secvenţă în care vedem haita lui Blacktip împingând haita lui Tait spre teritoriul leilor. Tait este un lider bătrân şi înţelept, lucru care îi oferă şansa de a ţine haita în viaţă acolo. Dar Blacktip este mai naivă, şi atunci când intră după Tait, greşeşte şi patru leoaice pornesc în urmărirea ei şi a haitei sale. Trebuie să urmăriţi documentarul pentru a vedea ce se întâmplă în continuare!
Cu toate acestea, în acest documentar îi veţi vedea ca pe o haită iubitoare, cu legături puternice. Legături care înseamnă că întreaga haită susţine puiul cuplului alfa – singurele animale care au dreptul de a se împerechea în haită.
Aţi descoperit comportamente noi?
Da. De exemplu, toate cărţile folosite pentru cercetare spuneau ca câinii sălbatici nu vânează babuini pentru că sunt prea periculoşi. Un mascul babuin poate avea o greutate dublă față de cea a unui câine sălbatic. Însă haita lui Blacktip a devenit mai numeroasă şi i-am văzut vânând babuini. Este un comportament extraordinar.
Este dificil să filmezi câini sălbatici africani?
A fost o adevărată provocare. Sunt dispuşi pe teritorii foarte întinse și o mare parte din acest teren este dificil de parcurs cu maşina. Am condus un total de 82.000 de kilometri urmărindu-i şi filmându-i. Cel mai dificil moment este sezonul umed, atunci când decorul este inundat şi mocirlos. Ne-am făcut drum prin noroi gros pentru a găsi animalele şi imediat ce ne apropiam de poziţie – bang! – un cauciuc făcea pană şi pierdeam haita. La o singură filmare am avut 22 de pene. După toată urmărirea, am reuşit să ne sincronizăm cu haitele şi le-am înţeles obiceiurile şi rutina. Acest lucru ne-a permis să le-o luăm înainte, să ne așezăm în poziţie şi să luăm decizii mari riscante dar bune, pentru că am ajuns să înţelegem atât de bine haita.
Simţiţi că aţi format o legătură cu câinii pe durata filmărilor?
Cu siguranţă. Atunci când urmăreşti animale atât de mult timp, ajungi să le cunoşti şi să îţi pese de ceea ce li se întâmplă. Devine o experienţă emoţională atunci când vezi că unul dintre animale are probleme sau are succes. Am iubit puiuţii! Îmi amintesc momentul în care au ieşit din bârlog pentru prima dată, la doar trei săptămâni. Erau atât de mici, cu capete supradimensionate, încât îşi pierdeau echilibrul.
Câinii sălbatici africani au ajuns să ne recunoască şi erau complet relaxaţi în prezența noastră. Era de parcă ne-au acceptat în totalitate acolo. Un privilegiu enorm care ne-a permis să obţinem o imagine din interiorul vieţii lor.
Cum aţi ţinut pasul cu câinii sălbatici pe un teritoriu atât de mare?
O mare parte se datorează abilităţilor de urmărire ale ghizilor noştri. Nick Murray a stat atât de mult timp urmărind câinii sălbatici încât cunoştea exact traseele de care aceştia se foloseau pentru a călători în sezonul umed şi ne-a condus prin labirinturi de cursuri de apă şi păraie pentru a ajunge la următoarea haită.
Un alt ghid al nostru, Henry Bandure, a fost fenomenal. Se uita la o urmă de labă din nisip şi ştia de cât timp a trecut haita pe acolo doar după cantitatea de nisip care a umplut urma sau după tipul de insecte care au trecut pe acolo. Putea chiar să identifice care haită a trecut după mirosul bălegarului – putea face acest lucru din maşină! Această abilitate ne-a permis să găsim o haită pe care o pierdusem peste noapte şi să ne poziţionăm la timp pentru a filma unul dintre momentele-cheie ale poveştii.