GALERIE FOTO. La Festivalul de Animaţie de la Annecy, Cartoon Network a celebrat femeile din lumea animației

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 5

Lansarea s-a bucurat de o proiecţie specială – „Cartoon Network celebrează femeile din lumea animației” – care le-a prezintat pe unele dintre cele mai de succes și influente femei ale Cartoon Network, precum și conținut exclusiv.

În cadrul acestui eveniment, participanții au putut să le asculte pe: Patricia Hidalgo, Chief Content Officer, Turner EMEA & International Kids Strategy; Julia Pott, creator al serialului Summer Camp Island; Eva Lee Wallberg, creator Cartoon Network, nominalizată la Annecy pentru serialul Aventurile bravului prinţ Ivandoe; și Lauren Sassen, Creative Director, nominalizată la Annecy pentru serialul Aventurile fraţilor urşi.

Patricia Hidalgo:

Lauren Sassen:

Astăzi, Cartoon Network celebrează femeile din lumea animației. Credem cu tărie că este foarte important să susținem femeile din această industrie fantastică. Voi fi scurtă în a le prezenta pe câteva dintre femeile talentate și de success care lucrează în studiourile noastre, dar, înainte de asta, aș vrea să reflectăm puțin asupra aceste industrii și să ne gândim la cum am vrea să arate ea în viitor. E adevărat că în animație există o mulțime de femei talentate, sunt animatori, directori, scenariști, artiști vocali, producători executivi, de asemenea, dar, ceea ce lipsește, de fapt, sau, mai bine zis, ce este în dezechilibru, sunt chiar femeile care pot fi o voce și pot aduce puncte de vedere diferite în modul cum o poveste este spusă. Iar asta este ce vrem să celebrăm astăzi. Dacă aruncăm o privire la serialele care sunt difuzate pe canalele globale și internaționale pentru copii, din calculele noastre reiese că doar un sfert din conținutul pentru copii este creat de femei. Și cred că acesta este motivul pentru care cu toții vrem să schimbăm asta.  Acum cinci ani, Cartoon Network lansa primul serial original realizat de o femeie, direct din studiourile din Statele Unite. Este vorba de Rebecca Sugar, pe care cu toții o știm. Este un talent uimitor. Sunt încântată că alături de noi nu este doar Rebecca, cea care a realizat serialul „Steven Univers”, dar veți observa că la Studiourile Cartoon Network există un program global pentru artiști, prin care se susțin tienerele talente. Programul este condus, de fapt, de femei, iar în prezent există patru femei care lucrează la crearea de serial noi alături de noi. Cum puteți observa, punem valoare pe includerea femeilor în studiourile noastre. Astăzi vă voi prezenta două femei creatoare care au realizat seriale de animație. Veți cunoaște astăzi și pe cineva care în prezent lucrează la realizarea unui serial foarte cunoscut. Înainte de a le invita alături de mine, vreau să vă spun un lucru important, iar acesta chiar este ceva care mă face extrem de încântată și mândră. Este un lucru pe care l-am anunțat săptămâna aceasta, vom susține o artistă talentată care va urma cursuri la The Animation Workshop. Sunt sigură că mulți dintre voi ați auzit de The Animation Workshop, dar, pentru cei care nu știu, este un colegiu prestigios din Danemarca, care are cursuri de animație. O mulțime de artiști minunați au aplicat pentru acest program și a fost extrem de dificil să alegem câștigătorul, nu doar portofoliul lor era impresionant, dar și scrisorile de recomandare și scrisorile de motivație au fost impresionante. Am ales pe cineva, iar această persoană este astăzi alături ne noi. O veți cunoaște imediat. Ceea ce m-a frapat este cât de dificil și provocator este pentru un student care vine din țări în care nu există școli de animație sau unde industria de animație nu este susținută de guvern, iar posibilitatea de a te dezvolta în animație la tine acasă este foarte limitată. Ei trebuie să plece în afară, trebuie să depășească o mulțime de dificultăți, nu doar financiare, dar și emoționale, pentru că trebuie să își părăsească familia. Ne gândeam că anul acesta susținem un animator de sex feminin, dar pentru noi este un proiect în continua desfășurare. Este foarte important să susținem talentele, indiferent de unde provin sau dacă este femeie sau bărbat. Cred că este important să continuăm să facem asta și să sprijinim industria de animație. Câștigătoarea bursei este Sofya. Suntem foarte bucuroși că o putem sprijini pe acest drum. Alături de mine sunt Julia Pott, creatoarea celui mai nou serial original Cartoon  Network „Summer Camp Island”. Următoarea este Eva Lee Wallberg.  Ea este co-realizatoarea serialului nominalizat la Annecy, „Aventurile bravului prinț Ivandoe”, un serial original Catoon Network. Ultima, dar nu cea din urmă, Lauren Sassen, directorul de creație al serialului „Aventurile fraților urși”. Mi-ar plăcea că să povestiți pe scurt rutina din această industrie, cum ați început să lucrați în animație și cum ați reușit să ajungeți unde sunteți astăzi. Voi începe cu Lauren.

Eva L Wallberg:

Julia Pott:

Drumul meu în industria animației a început în momentul în care am mers la Colegiul de Arte și Design Laguna, unde am studiat animația ilustrată. În timpul studiilor, am realizat că-mi place foarte mult scenografia. După ce am terminat studiile, am început să aplic pentru diverse locuri de muncă în industria de animație, dar nu am găsit niciun loc de muncă ca și scenarist timp de aproximativ doi ani. Am ajuns să lucrez, totuși, pentru Henry Selick, care avea un studiou, pentru o perioadă scurtă de timp, în proiecte de animație stop motion și pictam marionete. Imediat după asta, m-am mutat în L.A. unde am lucrat pentru Studiourile Stoopid Buddy unde m-am ocupat tot de păpuși. În tot acest timp, am tot aplicat pentru poziții de scenarist sau orice poziție unde îmi puteam pune mâinile la desenat, pentru că, până la urmă, asta era pasiunea mea. În acea perioadă, îi tot trimiteam mesaje persoanei care se ocupa de recrutări de personal de la Cartoon Network și am dat o mulțime de teste. Nu le-am trecut, dar asta nu m-a împiedicat să dau un test și pentru serialul „Aventurile Fraților Urși”, pe care l-am și trecut și am obținut postul de revizionist. Am lucrat acolo pentru aproximativ șase luni, a fost pentru prima data când făceam asta, iar apoi am fost promovată ca și scenarist. Am făcut asta pentru aproate doi sau trei ani, iar anul trecut am fost promovată ca creative director pentru serial. Acesta a fost dumul meu până acum.

Patricia Hidalgo:

Julia Pott:

De fapt, nu mi-am imaginat niciodată că voi lucra în animație. Întotdeauna mi-au plăcut desenele animate, a fost mai degrabă un accident faptul că am ajuns să lucrez în această industrie. Am mers la The Animation Workshop pentru un curs de desen clasic și, pur și simplu, m-am îndrăgostit de locul, oamenii și tot ce reprezintă animația, așa că am decis să aplic și am fost admisă. Ce a urmat au fost niște ani foarte, foarte grozavi. După ce am absolvit, am primit primit un rol, acela de a realiza o copertă de vacanță cu Gumball. Rolul a fost doar pentru două săptămâni, dar a fost uluitor. Mi-a deschis ochii. Mi-am spus „Wow. Asta e uimitor!”, dar am știut că animația implică mult mai mult de atât. Așa că am mers în Franța, la TeamTO, unde am exersat. Am primit un loc de muncă ca și animator pentru Gumball, iar într-o zi am primit un e-mail unde îmi spuneau că este un pitch și m-am decis să încerc și așa a început totul.

Patricia Hidalgo:

Eva L Wallberg:

Am mers la Kingston pentru programul BA Animation. Acolo am realizat un scurt film, a fost ceva foarte revelator pentru mine pentru că tot ce făcusem până atunci erau materiale destul de slabe pentru că încercam să realizez ceva ce credeam eu că își doresc profesorii să vadă, așa că totul era foarte rigid. Apoi m-am îndrăgostit de un băiat și am făcut un film despre cum e să fii îndrăgostit și chiar mi-a plăcut să lucrez la acesl proiect. Am simțit că poți să faci lucruri care chiar îți fac plăcere și care nu trebuie să fie neapărat importante, iar oamenii vor reacționa la astfel de materiale pentru că vin de la tine. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că vreau să devin animator. După asta, am urmat cursurile la Royal College unde am realizat câteva scurt-metraje pe care le-am înscris la festivaluri, iar filmul meu final intitulat „Belly”, personajul principal din acest film este, de fapt, același personaj cu cel din cel mai nou serial al meu, „Summer Camp”. Apoi am semnat cu o companie de producție din New York, Hornet, unde am realizat spot-uri publicitare, videoclipuri muzicale și multe filme de scurt metraj, și m-am simțit puțin deziluzionată. Îmi doream foarte mult să fac doar filme de scurt metraj, iar apoi cineva mi-a spus că ar trebui să particip la un pich pentru un serial TV. A fost un drum foart lung.

Patricia Hidalgo:

Lauren Sassen:

E fantastic. Ai întâmpinat vreodată bariere? Cum ai reușit să treci de ele? 

Patricia Hidalgo:  

Lauren Sassen:     

Da, cred că bariera era în primul rând la mine, pentru că sunt o persoană autocritică. Iar, uneori, timpul pe care îl petreci în realizarea unu scurt-metraj, de exemplu, este mult mai mult decât estimezi initial și poți să ai tendința să renunți, să-ți spui că este mult prea greu, mai ales când crezi că tot ce faci e prostesc. Atunci când realizezi materiale despre persoanele de care te îndrăgostești, începi să te gândești dacă lumea chiar e interesată de astfel de subiecte, dacă merită să continui să lucrez și așa te scufunzi în autocritică și poate fi foarte, foarte rău. Iubitul meu are astfel de gânduri despre calculatorul său și își tot spune „Asta nu o să mă oprească!”. Chiar îmi place acest mod de gândire și, dacă ești pasionat de ceva, nu contează că e greu, dacă e greu înseamnă că ai ce învăța.

 Patricia Hidalgo:  

Julia Pott:             

Foarte frumos! Dar tu, Eva? Ai întâmpinat bariere? Cum ai reușit să le depășești?

Patricia Hidalgo:  

E aproape la fel. La școala de animație au fost puncte în care puteam face o mulțime de lucruri, dar intervenea autocritica. Acesta este și motivul pentru care la un moment dat am renunțat să mai desenez, eram speriată că voi face ceva foarte slab, iar apoi oamenii vor ști, iar eu mă voi simți incomod. Dar, la final, ca artist trebuie să începi de undeva și să încerci să faci ceva, care s-ar putea să nu fie perfect, dar apoi încerci din nou și din nou, iar lucrurile se pot îmbunătăți. Asta e ce am învățat eu însămi. 

Eva L Wallberg:   

Dar tu, Lauren?

Patricia Hidalgo:  

Dacă aș spune același lucru, ar fi de trei ori consecutiv. Vom fi similare în răspuns, simt că, deși acum suntem trei oameni din industrie care împătășesc același sentiment, toți avem cam aceleași sentimente, ceea ce poate fi confortabil, dar, într-adevăr, este vorba de presiunea pe care ne-o punem singuri, mai ales în timpul studiilor, iar mai apoi când începi să lucrezi în industrie. E mereu ca și cum îți impui să faci ceva, știi că poți să o faci, dar există și posibilitatea să dai greș. Am avut aceste probleme mai ales în perioada după ce am terminat studiile pentru că era foarte greu să găsesc un loc de muncă în industrie. E o presiune foarte mare care atârnă pe umeri și pentru o perioadă lungă de timp. Nu am desenat pentru o perioadă după ce am terminat școala, dar apoi mi-am amintit că îmi place să desenez, asta mă face fericită și mă pasioneză, așa că am continuat să desenez. Apoi a trebuit să mă confront cu realitatea, am tot aplicat, dar am fost respinsă. Respingerea este o altă barieră. Am fost în situația asta, știu ce înseamnă, știu că e dureros, dar cumva asta m-a motivat să fac ce îmi place și să sper că, în cele din urmă, cineva va vedea asta.

Eva L Wallberg:   

Și în cele din urmă ai devenit directorul de creație al unui serial Cartoon Network faimos în întreaga lume. Ai crezut vreodată că vei ajunge aici?

Patricia Hidalgo:  

Nu. Întotdeauna am sperat să lucrez pentru seriale de televiziune, dar să fiu regizor m-a surprins. Sunt pasionată de scenografie și îmi place să fac asta, dar atunci când mi s-a oferit posibilitatea să fac un pas mai mai departe și să devin regizor, am fost surprinsă pentru că nu știam exact ce presupune. Dar am învățat, a fost o experiență din care am învățat mult și chiar îmi place să regizez. Nu, nu visam niciodată că voi ajunge până aici, dar sunt foarte fericită pentru asta. 

Eva L Wallberg:   

Dar tu, Julia?

Patricia Hidalgo:  

Nu. Pentru mine televiziunea părea să fie doar o cutie strălucitoare total inaccesibilă. Cred că eram încă la școală când colega mea de camera a venit și mi-a arătat episodul pilot „Să-nceapă aventura” și mi-a plăcut pentru că era ciudat și plăcut. Atunci am stat și m-am gândit că totuși există șanse pentru mine în televiziune. A fost o inspirație pentru mine. Dar, în niciun caz, nici măcar în o mie de ani. 

Eva L Wallberg:   

Eva, tu ce crezi?

Patricia Hidalgo:  

Nu, în niciun caz.  Am fost atrasă de animație, încă sunt, bineînțeles, dar m-am concentrat pe a fi animator. Nu m-aș fi gândit niciodată că voi ajunge pe această scenă și sunt foarte fericită.

Eva L Wallberg:   

E minuat. Să vorbim un pic și despre serialele voastre. Voi începe cu Eva. „Aventurile bravului prinț Ivandoe”, care a fost niminalizat la premiile Annecy. Ce este incredibil nu este doar faptul că este primul tău serial, dar este și un serial pe care l-ai livrat cu o săptămână înainte ca primul tău copil să se nască. Corect?    

Patricia Hidalgo:   

Da.

Julia Pott:             

E uimitor. Spune-ne despre experiența ta în a câștiga un pitch la Cartoon Network și despre serialul în sine.

Patricia Hidalgo:  

A fost uimitor. A fost nebunesc. Așa cum am menționat mai devreme, am primit un e-mail în care mi se spunea că Cartoon Network caută talente, așa că eu și Christian am decis să scriem ceva. Apoi, din nou, nimic nu s-a întâmplat, liniște deplină. De fapt, doar așteptam. Între timp am uitat de asta și apoi am primit un e-mail în care ni se spunea că oamenilor de la Cartoon Network le-a plăcut povestea noastră și am fost invitați în biroul tău, Patricia, și a fost înspăimântător, îmi amintesc cum am venit tremurând, iar voi mi-ați spus că clientul tocmai ce alesese altceva și eram „Ce? Cum?”. Apoi ne-am decis să mai încercăm și am făcut o mulțime de materiale. Cred că am scris opt idei pe care le-am împărtășit cu Sarah Fell, care este producătoarea serialului Uimitoarea lume a lui Gumball.  Iar apoi am mai participat la un pitch și v-a plăcut.

Julia Pott:             

Spune-ne mai multe despre personajul Ivandoe. Cine este el?

Patricia Hidalgo:  

Ivandoe este prințul pădurii, este o căprioară tânără, dar este și foarte deziluzionat. El crede că este cel mai grozav erou din toate timpurile, dar, în realitate, este stângaci în orice. Asta este el și cu toate acestea pornește într-o misiune importantă alături de cei mai buni prieteni pentru a găsi pana de aur.

Lauren Sassen:     

Este un serial foarte tehnic, e impresionant ce ai reușit să faci. Poți să ne spui mai multe despre tehnici?

Patricia Hidalgo:  

Da, am realizat seturi de miniaturi, pentru că eu și Christian suntem fani înfocați ai miniaturilor și a fost atât de plăcut pentru că atunci când stai și desenezi este foarte amuzant să știi că poți să ai ceva în mâini cu care să te joci. A fost multă planificare, dar a fost și foarte distractiv. Am folosit o mulțime de materiale, era și un munte cre ar fi trebuit să interacționeze la un moment dat cu personajele, dar am decis să rămână doar parte din decor. Au fost o mulțime de provocări. L-am avurtpe regizorul nostrum (Birk) care lucra cu modele 3D.

Lauren Sassen:     

Julia, primul tău serial, Summer Camp Island, va avea premiera în Statele Unite foarte curând, iar apoi în Europa și în întreaga lume. Ai dezvoltat acest proiect ca parte din Programul Artiștilor Cartoon Network despre care am vorbit mai devreme. Vrei să ne spui câte ceva despre procesul de realizarea și cum te-ai simțit să lucrezi la serial?

Patricia Hidalgo:  

Sigur. Locuiam în New York și cineva mi-a sugerat să particip la un pitch pentru un serial TV, dar eram foarte stresată. Dacă, în mod normal, aveam nevoie de o pagină pentru a redacta ideile principale pentru un nou serial, de data această a fost nevoie de cincizeci de pagini, cred. Practic am realizat o biblie a serialului, mi-a luat undeva la trei luni, am zburat la L.A. și am aplicat la Disney, Cartoon Network și alte studiouri, dar întotdeauna mi-am dorit să fiu acceptată de Cartoon Network pentru că iubeam serialul „Să-nceapă aventura”, serial care a fost o mare inspirație pentru mine. Am mers acolo și eram atât de emoționată încât nu puteam să țin foile în mână pentru că tremuram atât de tare. Îmi amintesc că femeia cu care aveam interviu s-a aplecat peste masă, mi-a luat mâna și mi-a spus „Este în regulă!”. Am trecut mai departe și mi-au cerut să realizez episodul pilot. Am mers înapoi în New York și am realizat miniaturile acolo, apoi m-am întors din nou în L.A. unde am avut interviu cu o mulțime de executivi. Din nou, am fost foarte emoționată, mi-am pus tequila în cafea, era 08.00 sau 09.000 diminieața. Au decis că vor să vadă și versiunea animată și atunci m-am mutat în L.A.. Am lucrati cu Mike Roth și Nick Cross, care este Creative Director. Înainte realizasem doar filme scurte pentru care lucram de una singură în camera mea, în pijamale și nu-mi placea să colaborez cu cineva pentru că eram un copil foarte încăpățânat, iar acum a fost prima dată când trebuia să colaborez cu cineva și a fost minunat. Mike venea mereu dimineața cu idei noi și vorbeam foarte mult pe baza lor, era foarte amuzant să vorbești cu cineva și, deci, să nu fii singur. Erau, totuși și similarități în a lucra singur, întrucât am editat partea animată singură, iar apoi el se așeza lângă mine și analizam împreună. Acestea erau toate etapele pe care nu le cunoșteam și despre care nu am vrut să vorbesc pentru că nu-mi doream ca cineva să știe că eu nu știu ce fac. A fost un fel de atelier de desen. Am învățat dim mers că este în regulă să accept că nu știu ce se întâmplă de fiecare dată. După ce am realizat elementele animate, ne-am concentrat pe elementele de fundal, apoi grafica a fost trimisă în Corea de unde am primit materialele cu elementele sonore pe fundal, iar apoi s-a făcut casting. De aici a trebuit să dezvoltăm serialul mult mai mult și am realizat mult mai multe scenarii. Ne-a luat încă un an, iar apoi serialul a fost acceptat. A durat undeva la un an și jumătate.

Lauren Sassen:     

Spune-ne despre serial,  despre ce este „Summer Camp Island”?

Patricia Hidalgo:  

„Summer Camp Island” este despre doi prieteni, Oscar și Hedgehog. Personajul Oscar provine din filmul pe care l-am dezvoltat la Royal College of Art, „Belly”. Împreună merg într-o tabără magică și sunt fugăriți de trei vrăjitoare adolescente. E despre tot ce-mi plăcea mie când am început să cresc, e un omagiu adus copilului care obișnuiam să fiu.  Sunt vârcolaci și fantome și fel de fel de creaturi pe care le credeam că există atunci când eram copil, ca și cum ar exista monștri și extratereștri sub pat. Este vorba despre cele două personaje și prietenia lor, despre dragostea lor necondiționată și cum aleargă prin tabăra magică și cum se împrietenesc cu ființele de aici. Oscar, ca personaj principal, este un copil introvertit, devine anxios și se lasă copleșit cu ușurință pentru că așa sunt și eu. Deci e un copil introvertit care cu toate astea îți lasă imaginația să zburde și să supraviețuiască în această lume. Sunt o mulțime de tabere și toate au elemente magice.                              

Eva L Wallberg:   

Să vorbin puțin despre serialul „Aventurile fraților urși”. Lauren, în primul rând felicitări pentru că și tu ai fost nominalizată anul acesta la premiile Annecy. Poți să ne spui despre experieța ta și cum este să lucrezi pentru acest serial?

Patricia Hidalgo:  

Sigur. Așa cum am menționat mai devreme am început să lucrez mai întâi ca partea de reviziure a scenariului, care era un lucru minunat mai ales că am învățat despre scenariu la școală, deși a fost doar un curs, așa că practic am învățat despre scenarii lucrând. Practic, Daniel m-a învățat cum să scriu scenarii. Era minunat să revizuiești scenarii pentru că aveam șansa să văd toată munca realizată de o mulțime de artiști geniali pentru acest serial. Am fost promovată rapid, încă nu știu de ce, dar pot să mă prefac. Practic am învățat multe pe parcurs. „Aventurile fraților urși” este un seral care unește mulți artiști, lui Daniel în place să aibă mulți artiști în cameră, așa că înveți multe doar fiind aici, despre cum se dezvoltă o idee și chiar simți că ai mână liberă în procesul creativ. După ce am fost artist de benzi desenate pentu o perioadă, am fost promovată ca director de creație care este un alt job despre care nu știam foarte multe atunci când l-am acceptat. Eram ca și cum „Da, minunat, sunt încântată. Ce fac acum?”. Practic am început să învăț cum se face totul….Avem un storyboard director, Manny Hernadez, așa că am învățat practic ce făcea el. Primeam toate scenariile realizate de artiști, le analizam, făceam sugestii și îmi petreceam timpul cu scenariștii și cu animatorii, lucru care îmi plăcea foarte mult. Așa că am învățat o mulțime de lucruri și aspecte din tot procesul de realizare al unui serial și, astfel, am învățat să fiu și parte din el, deci, da, este o experiență fantasitcă pentru mine, unde mai pui că a fost o perioadă minunată.

Lauren Sassen:     

Poți să ne spui de ce urșii sunt atât de speciali, ce este cu ei și ce face serialul atât de special?

Patricia Hidalgo:  

Pentru mine personal, cred că urșii sunt foarte speciali datorită relației speciale dintre ei. Sunt niște personaje atât de individuale și ai posibilitatea să te raportetezi la oricare dintre ei. Mie îmi place foarte mult Panda pentru că e ciudat și îndrăgește benzile anime, la fel ca și mine, așa că asta sunt eu. Apoi, mai sunt și zile când mă simt ca Grizz pentru că este foarte gălăgios și-ți spune totul în față. Cred că fiecare personaj are ceva cu care toți ne putem identifica într-un punct.

Julia Pott:             

Urșii mei preferați sunt urșii când erau copii. Poți să ne poveștești despre perioada când urșii erau doar niște pui?

Patricia Hidalgo:  

Cu siguranță. Și eu ador perioada când urșii erau doar niște pui de urs. Sunt foarte amuzanți și e plăcut să îi desenezi și să faci scenari pentru această perioadă din viața lor pentru că, spre deosebire de perioada în care sunt adulți, simt că atunci când sunt mici, ei sunt mult mai isteți, ceea ce poate fi straniu, și niciodată nu știi ce se întâmplă cu ei mai departe. E foarte amuzant să vezi acești pui mici cu vocile lor de copii spunând replici inteligente și lucruri neașteptate pentru o astfel de vârstă fragedă. Cu ei este foarte ușor să scrii un episod, pentru că ei au mereu un țel sau două. Unul este casa, celălalt este mâncarea, așa că mereu sunt flămânzi și lipsiți de adăpost, astfel devine foarte simplu să pornești să scrii un scenariu. Și unde mai pui că sunt atât de simpatici.

Julia Pott:             

Acum că știm mai multe despre seriale, voi începe să vă pun câteva întrebări personale. Să începem cu tine, Eva. Care este lucrul de care ești cea mai mândră?

Patricia Hidalgo:  

Așa cum am menționat mai devreme, am terminat serialul Ivandoe și am un copil. Aceste două lucruri sunt două experiențe diametral opuse dar sunt mândră de amândouă.

Lauren Sassen:     

Sunt sigură că ești. E foarte frumos. Dar tu, Lauren?

Patricia Hidalgo:  

E o întrebare foarte dificilă, dar cred că momentul de care sunt cel mai mândră de când sunt în industrie e momentul în care Daniel m-a promovat ca storyoard director, e un moment în care m-am simțit extrem de onorată pentru că avea suficient de multă încredere în mine și aprecia munca mea astfel încât să aibă încredere în mine și să-mi lase pe mâini această parte importanta a serialului său. Chiar a însemnat și înseamă enorm. Probabil că acesta este lucrul care mă face mândră.

Eva L Wallberg:   

Julia?

Patricia Hidalgo:  

Cred că momentul în care serialul a fost selecționat și i-am sunat pe părinții mei, iar mama a început să plâng și am simțit că este foarte mândră de mine.

Julia Pott:             

Julia, unde îți găsești inspirația?

Patricia Hidalgo:  

Mă inspiră mult comediile romantice și producțiile S.F., lucruri care par perfect normale, dar care au un potențial de a deveni ciudate, precum Twin Peaks sau Buffy sau ET și Gremlins. Mă inspiră pentru că par că pot să prindă viață în lumea reală. Apoi animația, animația este o sursă imensă de inspirație. 

Eva L Wallberg:   

Lauren, inspirația ta vine de la …?

Patricia Hidalgo:  

Aceasta este întrebarea cea mai stresantă pentru mine, dar nu știu de ce. Cred că zilele acestea inspirația mea a venit de la regizori ca Edgar Wright sau Masaaki Yuasa, de asemenea, mă inspiră serialele anime. Oameni ca Hiromi Arakawa sau Kōhei Horikoshi mă inspiră pentru că nu doar desenează extrem de bine, dar își și scriu scenariile și dialogurile pentru animațiile lor. Așa că asta este mereu o sursă de inspirație pentru mine și munca mea.

Lauren Sassen:     

Dar tu, Eva, pe tine ce te inspiră?

Sesiune Q&A

Întrebare: Julia, spuneai că trebuie să depășim emoțiile, să fim încântați de  creațiile noastre și să renunțăm la autocitică, dar cu toții știm că asta e un pic imposibil. Mă întrebam cum depășești tu aceste momente și cum ai reușit să te dezvolți ca artist? 

Julia Pott:

În ceea ce privește Ivandoe a fost vorba de Monty Pythonesque. Iubesc aceste personaje nebune, dar și aventurile fantastice.

Întrebare: Atunci când ai vorbit despre lucrurile care te inspiră, ai menționat foate multe filme și seriale anime, dar nu și seriale de animație clasică. E pentru că serialele de tipul celor Hanna-Barbera sau Looney Tunes sau orice asemănător sunt mai de băieți, nu te inspiră serialele care sunt mai de fete la fel de mult precum cele menționate de tine?

Julia Pott:

Ce le-ați spune studenților care ar vrea să lucreze în animație și care îți doresc să realizeze propriu lor serial? Să-ncepem cu tine, Julia.

Lauren Sassen:

Cred că trebuie să se asigure că au o idee despre care sunt extrem de încântați. Îmi amintesc că atunci când am început să creionez „Sumer Camp” eram foarte încântată de fiecare idee pe care o aveam. Credeam că dacă această idee nu va fi selecționată, nu mai am altceva de arătat. Dar acum, lucrez cu un entuziasm de fiecare dată. Da, trebuie să se asigure că e amuzant, e o animație așa că trebuie să fie amuzantă și trebuie să te distrezi când lucrezi la animație. Cum spuneam mai devreme, nu trebuie să te îngropi în autocritică și să te simți prost, doar continuă și găsește entuziasmul.

Întrebare: Cum puteți să dezvoltați povești variate și interesante pentru fiecare episod? Sunt ele fix așa cum vă doriți să fie?   

Eva L Wallberg:   

Dar tu, Eva?

Julia Pott:             

Cred că unul dintre lucrurile care mă surprind cu adevărat e ce a menționat Julia mai devreme, trebuie să găsești o idee în care să crezi. Pentru că tot ce am focut noi a reprezentat o singură pagină, dar pot fi mai mult de două elemente grafice, o premiză, o descriere de personaj și apoi un exemplu de episod. A fost doar o mică pagină. Nu trebuie să-ți imaginezi chiar totul în cel mai mic detaliu. Pentru mine, e vorba de Daniel Lennard care m-a ajutat foarte mult să-mi dezvolt idea pentru televiziune. Apoi am conturat personajele, a fost o experiență amuzantă și foarte insteresantă. Cred că acesta este un lucru de ținut minte. Nu trebuie neapărat să ai totul pregătit în cel mai mic detaliu înainte de a ajunge acolo. Bineînțeles, nu e nicio problemă să pregătești totul dinainte.

Lauren Sassen:     

Tu, Lauren?

Întrebare: Înainte de a vă alătura echipei Cartoon Network, v-ați gândit vreodată să creați programe pentru copii sau ați avut vreo experiență în acest domeniu? E greu să faci lucruri pentru copii sau e ceva natural pentru voi?

Julia Pott:             

Nu am participat la niciun pitch așa că nu pot să dau foarte multe sfaturi, dar sunt de acord cu Julia, totul pornește de la a desena ce te face fericit, să te concentrezi pe interesele tale și să stai concentrat, pentru că asta se va reflecta în munca ta. Dacă vrei să faci un serial bun, nu trebuie să pui la suflet când auzi „Aaa, nu avem nevoie de un serial ca acesta. Asta nu va prinde niciodată la public.”. Spun că fiecare trebuie să realizeze animații despre lucrurile care îi pasionează și îi entuzieasmează pentru că cineva va vedea asta până la urmă și își va dori să dezvolte un astfel de proiect, cred.

Lauren Sassen:     

E o întrebare bună. Când am început anul trecut, plângeam și încercam să găsesc o modalitate să ajung la baie ca să nu fiu vazută de membrii echipei pentru că urma să am un atac de panic și izbucneam în lacrimi. Așa că mare parte din ziua mea însemna să găsesc o modalitate să ajung la baie fără să fiu vazută de cineva. De fiecare dată când cineva îmi lasa comentarii, aș fi avut o cădere nervoasă. Știți scena aceea din The Simpson când Ralph are inima frântă și vezi totul cu încetinitorul? Așa te simți la început când primești primele feedback-uri, ești rău cu tine și ai impresia că așa e toată luma, dar este bine pentru că ajută mult serialul. Acum, la un an și jumătate de când lucrez în industrie, dacă-mi spune cineva ceva critic, sunt „Super, da, e în regulă, hai să facem asta”, și îți dai seamă că acest mod de gândire devine parte din tine, e ca și când ai exersa un mușchi. Cred că la școală e foarte bine să cauți critici, să cauți acele persoane în măsură să îți ofere feedback și nu trebuie să îți ți ascunse proiectele la care care lucrezi. Cere feddback.  Este de foarte mare ajutor pentru minte. Da, trebuie să înveți cum să depășești feedback-ul negativ: „Este ceva natural, asta nu înseamnă că fac ceva greșit. Sunt entuziasmată de acest proiect și voi continua să rămân așa”.

Julia Pott:             

Personal am fost foarte inspirată și de Silly Symphonies și Fleischer Brothers sau Igor Kovalev ori Rugrats, dar cred că sunt inspirată mai mult de acest tipuri de seriale. Animația este locul meu de muncă, dar nu am menționat-o niciodată ca o influență, dar, da, să ai o voce feminină în spatele animației este minunat. Cred că mi-ar fi plăcut să văd un animator feminin în spatele serialelor care îmi plac.

Eva L Wallberg:   

Cred același lucru, iubesc serialele animate, întotdeauna mi-au plăcut, dar este mai degrabă a crea un serial pentru toată lumea. Mi-ar plăcea ca în viitor să pot fi sigură că toată lumea urmărelte cu plăcere serialul meu, dar cred că cheia stă în a avea personaje feminine la care fetițele se pot raporta și pe care le pot îndrăgi. Ceea ce se poate spune că nu a fost atât de mult exploatat în serialele clasice. Cred că a avea personaje fabuloase și, din întâmplare, acestea să fie personaje feminine e o altă latură pe care trebuie să o urmărești și să vezi dacă cei mici o plac.  

Întrebare: Aș vrea să știu dacă au existat momente când ați vrut să renunțați.

Toate:

Pentru noi, e vorba în primul rând de sesiuni de brainstorming. Pentru mine și Christian totul pornește de la personaj. Venim cu o idee de scenariu pentru personaj, idee căreia îi testăm limitele. Dar este o provocare, am creat doar zece episoade, așa că pentru noi a fost vorba doar despre ce știm noi despre tânărul prinț Ivandoe care pleacă într-o misiune, așa că trebuia să îi găsim provocări. Ne-am inspirat din basme, dar am creat tot felul de întorsături de situație neașteptate. Așa am procedat noi.

Lauren Sassen:     

La un moment dat, ne-am interzis să creăm noi personaje și lumi noi. Realizarea unui serial este ceva la care trebuie să te gândești, căci în fiecare zi vrei ca serialul să fie interesant pentru tine: „noi personaje, noi lucruri, dar cine sunt aceste personaje? Hai să aflăm”. Mereu pornim din camera în care scriem, prima parte este întotdeauna despre poveste, iar ea începe de la lucruri simple, precum lucrurile pe are le faci în mod obișnuit, ce filme ai mai văzut sau ce povești ai mai auzit de la prieteni. Lucruri de genul acesta inspiră, iar poveștile vin de cele mai multe ori din experiențele personale.

Julia Pott:             

La fel și în cazul urșilor, toate poveștile noastre sunt concentrate pe personaje și avem trei personaje foarte bine conturate ca personalitate. Pentru că le cunoaștem pe aceste personaje atât de bine după atâția ani, e foarte ușor. Numește orice situație și spot să spune exact ce ar face Panda. Așa că e simplu și foarte amuzant. Provocarea este să vii cu idei noi, pentru că cu toții avem aceași problemă. E ca și cum „Da, hai să facem lucrul acesta nebunesc” și toată lumea spune nu pentru că ar fi foarte simplu să faci doar lucruri nebunești, dar este și mai grozav să găsești amuzamentul în situații simple, de zi cu zi.

Eva L Wallberg:   

Vine în mod natural. Când am început prima dată să lucrez pentru tânăra generație, credeam că o să fie foarte greu, dar să fim sinceri, sunt atât de multe lucruri pe care nu le poți face pentru televiziunea pentru publicul matur, că a lucra pentru copii devine ceva foarte înviorător. Nu am avut experiență în televiziunea pentru copii, ca să răspund la întrebare.

Julia Pott:             

Practic pentru mine aceasta a fost prima experiență în industria animației pentru copii. În mod evident ne dorim ca cei mici să îndrăgească episoadele pe care le facem pentru serialul „Aventurile fraților urși”, așa că încercăm să găsim și să dezvoltăm povești care sunt amuzante și plăcut de urmărit, iar asta poate fi amuzant și ilar. Cred că nu le oferim, totuși, atât de mult credit copiilor în ceea ce privește capacitatea lor de a înțelege și a se bucura de poveștile pe care noi le spunem. Râd atunci când Panda se împiedică după o urmărire spectaculasă. Atâta timp cât ei se amuză, suntem fericiți.