„Gânduri de pe o planetă nervoasă” – o cronică a vieții noastre cotidiene, de la scriitorul Matt Haig

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 4

După ce a suferit de atacuri de panică, anxietate și depresie, despre care a scris în bestsellerul „Câteva motive să iubești viața”, Matt Haig a meditat asupra impactului pe care lumea exterioară îl are asupra noastră. În volumul „Gânduri de pe o planetă nervoasă”, autorul vorbește sincer și autentic, personal și reflexiv, despre fenomene generale ca inegalitatea socială, rețelele de socializare sau știrile false și până la obiceiurile noastre zilnice, modul în care dormim, în care facem mișcare sau în care disociem între minte și corp.

Lumea în care trăim se joacă cu mințile noastre. Stresul și anxietatea sunt la ordinea zilei. O planetă nervoasă și grăbită creează vieți nervoase și grăbite. Suntem conectați unii la alții mai mult decât oricând, dar ne simțim extrem de singuri și ne facem griji pentru tot, de la politică până la greutatea corporală. Matt Haig povestește într-un fel foarte personal ce îl face pe el să se simtă fericit, uman și împlinit în acest secol neliniștit.

Puteți citi aici un fragment din „Gânduri de pe o planetă nervoasă”

Cum a luat naștere această carte

Majoritatea oamenilor sunt conștienți de faptul că lumea modernă poate avea efecte fizice, că, în ciuda progresului, anumite aspecte ale vieții moderne sunt periculoase pentru corpul uman. Accidentele de mașină, fumatul, poluarea, sedentarismul, pizza la pachet, radiațiile, al patrulea pahar de Merlot.

Chiar și să stai la laptop poate prezenta pericole fizice. Statul jos întreaga zi, leziunile cauzate prin repetarea acelorași mișcări. Un oftalmolog chiar mi-a spus odată că infecția mea de la ochi și înfundarea canalului lacrimal erau cauzate de statul îndelungat în fața unui ecran. Aparent, clipim mai puțin când lucrăm la calculator. Așadar, din moment ce sănătatea fizică și cea mintală depend una de cealaltă, nu s-ar putea spune același lucru despre lumea modernă și despre starea noastră psihică? Oare nu e posibil ca anumite aspecte ale vieții în lumea modernă să fie cauze ale felului în care ne simțim în aceeași lume modernă?

Și nu doar cu privire la lucrurile lumii moderne, ci și cu privire la valorile sale. Valorile sale, care ne fac să ne dorim mai mult decât avem. Să prețuim mai mult munca decât joaca. Să ne comparăm cele mai mari defecte cu calitățile altora. Să simțim că întotdeauna ne lipsește ceva.

Și, maturizându-mă pe zi ce trece, s-a născut ideea unei cărți – a acestei cărți. Scrisesem deja despre sănătatea mea psihică în Câteva motive să iubești viața. Însă acum întrebarea nu era: De ce aș iubi viața? De data asta, întrebarea era mai cuprinzătoare: Cum putem trăi într-o lume nebună fără să înnebunim noi înșine?

Știri de pe o planetă agitată

Când am început să citesc pe această temă, mi-au atras imediat atenția câteva titluri despre o epocă care atrage atenția. Desigur, știrile sunt aproape menite să ne streseze. Dacă ar avea scopul să ne aducă calmul, nu ar mai fi știri. Ar fi yoga. Sau un cățeluș. Ce ironie, deci, că posturile de știri vorbesc despre anxietate, în timp ce ne creează anxietate!

În orice caz, iată câteva dintre titlurile acelea:

STRESUL ȘI REȚELELE SOCIALE ALIMENTEAZĂ CRIZE MINTALE ÎN RÂNDUL FETELOR (The Guardian)

SINGURĂTATEA CRONICĂ E O EPIDEMIE A ZILELOR NOASTRE (Forbes)

FACEBOOK „S-AR PUTEA SĂ TE FACĂ SĂ TE SIMȚI JALNIC“, AVERTIZEAZĂ FACEBOOK (Sky News)

„CREȘTERE ALARMANTĂ“ A AUTOVĂTĂMĂRII ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR (BBC)

STRESUL DE LA LOCUL DE MUNCĂ AFECTEAZĂ 73% DINTRE ANGAJAȚI (The Australian)

Problemele psihice nu sunt:

Un efect al spiritului de turmă.

Ceva la modă.

Un moft.

Un trend în rândul celebrităților.

Un efect al conștientizării crescânde a problemelor psihice.

Ceva despre care poți vorbi mereu cu ușurință.

Aceleași dintotdeauna.

Yin pentru Yang

Este, așadar, povestea a două realități.

E adevărat că mulți dintre noi au suficiente motive să fie recunoscători în lumea aceasta dezvoltată. Creșterea speranței de viață, scăderea mortalității infantile, accesul la hrană și adăpost, absența războaielor mondiale. Nevoile noastre fizice de bază sunt satisfăcute. Prin urmare, mulți dintre noi duc o viață sigură, cu un acoperiș deasupra capului și cu hrană pe masă. Însă după ce rezolvăm niște probleme, ne trezim cu altele? E posibil ca progresele societății să creeze noi probleme? Desigur. Uneori, ne simțim de parcă am fi rezolvat problema penuriei și am fi înlocuit-o cu problema excesului. Oriîncotro am privi, oamenii caută căi de a-și schimba stilul de viață, dând la o parte anumite lucruri. Dietele sunt cel mai grăitor exemplu în ceea ce privește această pasiune pentru restricție, dar gândiți-vă și la tendința de a dedica luni întregi dintr-un an vegetarianismului și cumpătării și la dorința din ce în ce mai mare de „detoxifiere digitală“. Popularizarea stării de prezență, a meditației și a traiului cu minimul necesar e reacția vizibilă la o cultură supraîncărcată.

Un yin pentru yang-ul frenetic al vieții în secolul XXI.

Viteza schimbării

De cum am ieșit din cea mai recentă criză de anxietate, am început să am ezitări.

Poate era o idee proastă. Mă întrebam dacă o fi o idee proastă să insiști asupra problemelor. Dar apoi mi-am amintit că tocmai a nu vorbi despre problem reprezintă o problemă în sine. Este exact ceea ce le provoacă oamenilor căderi psihice la birou ori în sala de clasă. E ceea ce umple până la refuz centrele de tratare a adicției și spitalele și crește numărul sinuciderilor. Și, în cele din urmă, am decis că pentru mine e esențial să cunosc aceste lucruri. Vreau să găsesc motive să fiu pozitiv și feluri în care să fiu fericit, însă, în primul rând, trebuie să am toate datele.

Eu, de pildă, trebuie să știu de ce mă tem să încetinesc, de parcă aș fi autobuzul din Speed, care exploda dacă mergea cu mai puțin de optzeci de kilometri pe oră. Vreau să înțeleg dacă viteza mea are vreo legătură cu viteza întregii lumi.

Motivul e unul simplu și, parțial, egoist. Sunt îngrozit de direcția în care ar putea să-mi zboare mintea, fiindcă știu pe unde a mai fost înainte. Și mai știu și că motivul pentru care am fost bolnav la douăzeci de ani era legat parțial de stilul meu de viață. Beam mult, dormeam prost, îmi doream să fiu ceva ce nu eram și, în general, resimțeam presiunea socială. Nu-mi doresc să mai ajung acolo, așa că trebuie să fiu atent nu doar la consecințele stresului, ci și la cauzele lui. Vreau să aflu dacă uneori mă simt pe punctual de a avea o cădere nervoasă, fiindcă uneori lumea pare pe punctual de a suferi o cădere nervoasă.

„Criză“ e un termen vag, de aceea medicii specialiști îl evită, dar, la originea lui, înțelegem la ce se referă. Dicționarul îl definește ca: 1. „O defecțiune tehnică“ și 2. „Defecțiunea unei legături ori a unui sistem“.

Și nu trebuie să cercetezi prea mult ca să vezi semnele de avertisment ale unei crize care nu se petrece doar în noi înșine, ci și în restul lumii. Probabil sună dramatic dacă spui că planeta s-ar putea îndrepta spre o criză. Dar știm, fără îndoială, că lumea se schimbă sub multe aspecte – tehnologic, politic, ca mediu înconjurător.

Și se schimbă repede. Întrebarea este: Ce putem face în privința asta?