În percepția publicului larg, comedia este lipită de George Mihăiță (74 de ani) fără drept de apel. Director al Teatrului de Comedie de mai bine de 20 de ani, actorul i-a cucerit acum pe telespectatori cu un rol dramatic, dar care are un umor special: interlopul Bebe Măcelaru din „Clanul”, care revine la Pro TV cu un nou sezon din 19 februarie.
Tătuțu, așa cum îl numesc subalternii săi pe Bebe Măcelaru în serialul „Clanul” de la Pro TV este un personaj savuros, pe care George Mihăiță l-a aprofundat prin parcuri și biserici. Un interlop care are și o doză bună de umor pe care actorul a exploatat-o din plin în primul sezon al serialului. Dincolo însă de rolul său, George Mihăiță este un altfel de șef de familie. Are trei băieți și, contrar personajului său, îi place mai mult să meargă la cumpărături decât să gătească. Mai multe detalii aflăm chiar de la actor…
În percepția publicului larg, comedia este lipită de dumneavoastră fără drept de apel. Și Bebe Măcelaru, personajul dumneavoastră din „Clanul”, are un umor special. Care este secvența la care ați râs cel mai tare de până acum?
Nu am râs la nicio secvență pentru că am avut atât de mult text, încât eram concentrat la ceea ce spun. Însă m-am bucurat de efectele replicilor mele. Într-adevăr, am căutat ca esența comică să apară în rol și, datorită experienței scenice, cred că am avut momente în care am reușit să ofer zâmbete telespectatorilor.
Care este secvența care v-a răscolit cel mai profund?
Vreau să vă spun ceva. Eu niciodată nu am fost pus în situația să îmi apară lacrimi în ochi. Secvența care m-a răscolit cel mai mult a fost între mine (Bebe) și Vera, când ea îmi zice că sunt cel mai bun tată și eu îi spun că nu sunt. Am tras vreo nouă duble și în toate s-a mirat regizorul, Anghel Damian, că mi-au venit lacrimi în colțul ochilor.
Ce v-a atras cel mai mult la acest personaj?
Aș începe cu scriitura. Eu, spre exemplu, în multele episoade pe care le-am filmat, nu cred că am schimbat cinci vorbe… să pun de la mine. Atât de bine este scris. Personajul a fost atât de bine conturat de scenarist, încât am căutat să merg dincolo de scriitură și să joc mult pauzele.
În podcastul lui Anghel și al lui Codin, ați povestit că repetați pentru rolul din „Clanul” prin parcuri și biserici. De ce tocmai acolo?
Pentru că e liniște și pentru că am vrut să fiu mai aproape de Domnul. E o provocare dumnezeiască „Clanul” pentru mine, iar liniștea din curtea bisericii și aproprierea de Domnul nu le găsești în multe locuri. În parcuri căutam colțuri nevizitate, ca să fiu eu cu mine și să fiu în natură, nu între patru pereți.
Dacă tot l-am menționat pe Anghel Damian, regizor, scenarist și producător… el este angajat la Teatrul de Comedie, unde sunteți director. Este un subaltern disciplinat?
E un băiat unic. Îl cunosc de mult timp. Țin minte că i-am dat și un premiu la Gala Tânărului Actor și m-am gândit că o asemenea tipologie e binevenită într-un teatru. Dacă nu era Anghel Damian, eu nu eram în acest serial. A fost pariul lui, un pariu câștigat dacă ne luăm după reacția publicului, pentru că el m-a văzut în multe spectacole și a mizat pe mine. El este un tip extraordinar de disciplinat și adunat. Știe ce vrea de la viață și de la el. E un om cu care poți pleca liniștit la drum.
Cât de bine vă pricepeți în viața reală la tranșat carnea? Gătiți bine?
Nu gătesc, eu sunt omul care cumpără. Eu fac piața, altcineva gătește. De tranșat carnea… vreau să vă spun că înainte să încep serialul, am fost la o măcelărie. Mi s-a spus că miercurea este ziua în care se tranșează mieii. Am tranșat acolo, am învățat câteva lucruri, am și filmat vizavi de ceea ce trebuia să fac în serial.
Dacă în „Clanul” sunteți „Tătuțu”, acasă cum vă spun băieții dumneavoastră?
Tati. Acasă sunt tati.
Dincolo de filmări și teatru, care sunt activitățile care vă consumă cel mai mult, în sensul bun?
Înotul și tenisul de câmp.