În debutul CM FIFA Qatar 2022, Irina Păcurariu continuă seria interviurilor de elită la „Rețeaua de idoli”. Luni, 21 noiembrie, de la ora 20:00 la TVR 2 este invitat un campion al fotbalului: Gică Popescu.
de Ioana Maria,
În debutul CM FIFA Qatar 2022, Irina Păcurariu continuă seria interviurilor de elită la „Rețeaua de idoli”. Luni, 21 noiembrie, de la ora 20:00 la TVR 2 este invitat un campion al fotbalului: Gică Popescu.
Fost fotbalist şi acum impresar, Gică Popescu a participat cu echipa națională de fotbal a României la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994 și 1998) și la două ale Campionatelor europene de fotbal (1996 și 2000).
De-a lungul carierei, a jucat la CS Universitatea Craiova, Dinamo București, Steaua București, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, U.S. Lecce, Galatasaray S.K. (cu care a câștigat Cupa UEFA în 2000) și SV Hannover 96, câștigând 13 trofee.
Gică Popescu a fost căpitanul celebrei echipe FC Barcelona, cu care a câștigat Cupa Cupelor.
Irina Păcurariu: Spuneţi-mi o amintire de la „Mondialul” care a făcut istorie, cel la care ne întoarcem cu toţii… în 1994.
Gică Popescu: Jocurile de rummy… Seara, înaintea meciurilor, jucam eu, Dan Petrescu, Hagi şi Ilie Dumitrescu, cred că şi Dorinel Munteanu, care era rezerva unuia dintre noi patru. De fiecare dată pierdea Hagi. Nu câştiga niciun joc, se enerva şi a doua zi câştigam meciul de fotbal. O singură dată a câştigat Hagi, înaintea meciului cu Suedia. Am zis: „Vezi să nu pierdem mâine meciul, pentru că ai câştigat tu la rummy!”. Atunci am pierdut cu Suedia şi am părăsit Mondialul. Sigur, nu am părăsit Mondialul pentru că a câştigat Gică la rummy, dar mi-am amintit de asta. Avem multe experienţe şi multe trăiri senzaţianale împreună. Îmi aduc aminte şi de momentul când am plecat spre stadion înaintea meciului cu Argentina, când mi-a ieşit în faţă o maşină cu trei de 7 în număr. Mi-am zis că e semn bun, noroc.
Interviul acordat „Reţelei de Idoli” pune sub lupă viața și cariera unui fotbalist de succes. Luni, 21 noiembrie, de la ora 20:00, de la Gică Popescu vom afla despre familie, fani dar și care sunt amintirile frumoase ale copilăriei sale.
„Îmi aduc aminte din perioada copilăriei că mergeam cu tata la Craiova şi stăteam ore întregi la policlinica sportivă ca să văd un jucător al Craiovei trecând pe acolo. Şi când treceau Lungu sau Cămătaru, mă ridicam de pe bancă şi mergeam pe lângă ei ca să le simt parfumul, să le aud vocea. Au fost printre momentele cele mai fericite ale copilăriei mele”, a povestit Gică Popescu.
Întâlnirea cu Irina Păcurariu a avut loc la Muzeul Fotbalului din Bucureşti, chiar în debutul CM FIFA Qatar 2022. După retragerea din fotbal, Gică Popescu și-a deschis propria școală de fotbal şi a candidat de două ori pentru președinția Federației Române de Fotbal.
Irina Păcurariu: Sezonul acesta, publicul din România stă la televizor…
Gică Popescu: De câţiva ani publicul din România stă la televizor…
Irina Păcurariu: Acum mai mult ca oricând, pentru că este un Campionat Mondial atipic…
Gică Popescu: Şi înainte să fie atipic, noi tot la televizor stăteam. Când Petrescu a spus că, după ce o să ne lăsăm noi de fotbal, vor trece 20 de ani până când o să mai punem piciorul la Mondial, se pare că a fost optimist. Au trecut deja 24 de ani, anul 1998 a fost ultimul. De ce? Pentru că n-am încercat vreodată să punem ceva în locul generaţiei noastre. A fost generaţia Chivu, Mutu, Contra, Lobonţ, apoi nu s-a mai făcut absolut nimic. E normal, când nu faci nimic, să culegi nimic.
Irina Păcurariu: Nu v-a ieşit cu Federaţia. Aţi fost fundaş central, ca de obicei, cu Hagi la atac o perioadă şi apoi v-aţi dus pe tuşă…
Gică Popescu: Am încercat de două ori, nu s-a putut. Trebuie să mă ocup şi de-ale mele, să-mi văd de viaţa mea. În ambiţiile viitoare nu-şi mai are loc această perspectivă, să vin să conduc fotbalul românesc. Sunt anumite lucruri pe care trebuie să le faci când simţi, când crezi că poţi să aduci o plus valoare, să ai motivaţie. Pentru a lua fotbalul de unde este acum şi să încerci să-l aduci sus îţi trebuie în primul rând o super motivaţie, o super energie. Eu nu mai vreau să fac lucrul acesta”.