Horia Vîrlan, în căutarea rețetei perfecte

de Cătălina Matei, 28 noiembrie 2021, 07:00

Horia Vîrlan, înainte de a-și face o carieră în gastronomie, prezentatorul emisiunii „Alege rețeta națională” de la Prima TV a studiat cu mulți ani în urmă în Statele Unite, unde a urmat cursurile de artă culinară de la Cleveland Community College. În prezent, pe lângă emisiunea TV, are și o firmă de consultanță în alimentație publică.

Ce vă place cel mai mult la al doilea sezon „Alege rețeta națională”?

Formatul cu două echipe este mai dinamic şi mult mai vesel decât cel cu trei concurenţi/concurente, deoarece cuplurile se completează şi la lucrul în bucătărie, dar şi atunci când sunt intervievaţi despre cum li s-a părut ce s-a întâmplat în jurul lor. Practic, se dovedeşte că treaba merge mai bine în doi, decât în unul singur!

Mai există vreo rețetă autohtonă care să vă surprindă? Dacă da… care este aceea?

Cred că sunt, încă, multe mâncăruri autohtone care pot să mă surprindă nu numai pe mine, ci şi pe orice alt iniţiat al bucătăriei, datorită diversităţii geografice a teritoriului ţării noastre şi, totodată, datorită influentelor gastro-culturale care ne reprezintă. Cum veţi vedea în episoadele care urmează, felurile de mâncare şi tipurile de ingrediente variază foarte mult de la o zonă la alta, iar denumirile acestora sunt care mai de care mai intersante, vezi „Prezantir”.

Concurenții sunt bucătari amatori. Dacă vreunul dintre ei și-ar dori să devină chef, ce sfaturi i-ați da?

Aproape toţi cei care au participat la emisiune au deja un drum în viaţă şi nu păreau că se gândesc să şi-l schimbe, dar pot să sfătuiesc pe oricine îşi doreşte o meserie sau mai bine să-i spun, o preocupare, cu viitor sigur să aleagă orice ramură a bucătăriei, fie ea patiserie, brutărie, carmangerie sau mai ştiu eu ce. Această îndeletnicire nu are moarte, atât timp cât oamenii mănâncă, e nevoie de bucătari şi acum îmi aduc aminte de vorbă unui fost şef de-al meu: „Băăă! În bucătărie nu te ninge, nu te ploua şi nici foame nu-ţi este niciodată!”.

Trecând peste stilul plastic de a pune problema, meseria de bucătar este una grea şi fără prea multă distracţie în perioada de început, dar pentru cei care o îmbrăţişează şi o urmează cu sufletul ea devine, treptat, o piesă de teatru, o carte bună ori un tărâm de vis care te îmbrăţişează la rândul său şi te răsplăteşte cu emoţii şi bucurii pe care le înţelegi doar atunci când le trăieşti.

Apropo de studii de specialitate, ați urmat cursurile artă culinară de la Cleveland Community College din SUA. Vă mai amintiți prima zi de curs? Cum a fost acea perioadă? Când s-a întâmplat?

Eu am început cu cursurile cu pregătirea de limba engleza-americana pentru a obţine calificativul 101&102 care îmi permitea să trec la studiile propriu-zise, dar în semestrul următor am început cu partea de teorie. Partea interesantă a sistemului de învăţământ american este că sunt mai multe niveluri de pregătire pentru aceeaşi meserie, iar eu am ales un program de credite cu durata de două semestre şi jumătate urmat de un semestru de management de bază. Totuşi, pentru a avea o pregătire de top trebuia să urmez 4 ani de studiu, cât este studiul la facultate în România, în schimb eu nu am putut din cauza taxelor prea mari.

Ați lucrat în afara țării în perioada în care românii nu aveau acces așa ușor peste granițe. Ce produse reușeați să aduceți la întoarcerea în țară?

Nu am prea fost interest de aspectul acesta, dar când reveneam după o perioadă lungă aduceam lucruri de îmbrăcat şi jucării copiilor care erau mici în acea perioadă şi, bineînţeles, cadouri soţiei mele.

Bucătărie cu un strop de dragoste

După 32 de ani de căsnicie… cât de adevăr se ascunde în vorbă „dragostea trece și prin stomac”?

Ohooo! Cât adevăr în zicala asta! Numai ipocriţii povestec ”din cărţi” atunci când li se adresează acest fel de întrebări. Eu pot spune că atunci când treci prin perioade mai dificile din punct de vedere material şi reuşeşti să fii cerebral te duci şi munceşti ore în plus sau îţi iei un extra job doar ca să nu vezi că celor dragi le lipseşte ceva şi atunci zicala li se potriveşte doar altora!

La un moment dat, fiica dvs., Ileana, a gătit într-o altă emisiune la Prima TV. Vă mai amintitți de primul fel de mâncare pe care l-ați pregătit împreună? Ce vârstă avea Ileana pe atunci?

Cum să nu-mi amintesc, a gătit clătite cu zmeură şi dacă-mi amintesc bine era în anul 2017, deci Ileana avea 24 de ani.

Ce nu ar trebui să lipsească din bucătăria unui chef adevărat?

Ei! Sunt multe lucruri pe care un bucătar adevărat ar trebui să le aibă. Un profesionist trebuie să aibă tot arsenalul de ustensile şi echipamente pe care nu le voi enumera acum, dar un bucătar amator trebuie să aibă un set de cuţite, tocător, ustensilele necesare pregătirii oricărui fel de mâncare (vase de gătit, strecurători, site, tel, razătoare, sucitor, etc.) şi un frigider cu congelator care să-I păstreze ingredientele, plus restul….sâc!

Care este condimentul care vi se potrivește cel mai bine? Și de ce?

Mi-e îmi place nucşoara deoarece este un condiment suav dar, în acelaşi timp, picant. Se foloseşte la o mulţime de deserturi, dar şi la foarte multe feluri de mâncare cu carne ori legume. Este un condiment de vis şi este utilizat chiar şi în medicină asiatică ori europeană.

Ce faceți dincolo de micul ecran? Când nu gătiți, bineînțeles…

Am o firmă de consultanţă în alimentaţie publică care funcţionează din 2006 şi de care mă ocup mai tot timpul, iar când sunt liber mă ocup de curte ori gradina sau plec cu soţia ori prietenii pe unde vedem cu ochii.

Și ce urmăriți la TV în timpul liber?

Îmi plac emisiunile de Travel sau filmele documentare şi, câteodată, tenis, rugby ori atletism.