In continua transformare

Merlin a dobandit de mult popularitatea unui personaj de sine statator, putand fi considerat un arhetip al vrajitorilor din cultura europeana, insa este cunoscut mai ales prin prisma legendei Regelui Arthur. Imaginea magicianului nu a fost dintotdeauna cea pe care o cunoastem astazi, fiind schimbata in functie de preferintele regilor, poetilor si cronicarilor din diferite perioade istorice. Numele sau este legat, printre altele, de monumentul Stonehenge (Merlin ar fi fost cel care s-a ocupat de transportul uriaselor pietre din Irlanda in sudul Angliei) si Sfantul Graal. In zilele noastre, in timp ce expertii sustin ca nu este decat un personaj fictiv, multi oameni cred contrariu.

Un alt fel de magie
Prima descriere amanuntita a vrajitorului a aparut in 1136, in lucrarea „Historia Regum Britannie”, semnata de Geoffrey of Monmouth, cel caruia i se datoreaza popularitatea legendei Regelui Arthur. Autorul a combinat povestea lui Myrddin Wyllt (numit si Merlinus Caledonensis, se crede ca a fost un personaj din secolul al VI-lea care a innebunit dupa o batalie si s-a retras in adancul padurilor, traind alaturi de animale) cu cea a lui Ambrosius Aurelianus (un lider militar al britonilor romanizati care a castigat o importanta lupta impotriva anglo-saxonilor in secolul al V-lea) pentru a forma imaginea unui personaj pe care l-a numit Merlin Ambrosius. Cativa zeci de ani mai tarziu, in poemul „Merlin”, Robert de Boron il descrie pe vrajitor ca fiind fiul unui demon si al unei femei. Menit sa devina Anticristul, el este botezat la nastere si scapa astfel de influenta negativa a Satanei. Continuand traditia inceputa de Geoffrey of Monmouth, alti scriitori si poeti si-au adus propria contributie la portretul vrajitorului, iar procesul continua si in ziua de azi. Fie ca apare in filme sau jocuri video, Merlin inca trece printr-o continua transformare, acest lucru reprezentand, in sine, o forma de magie.

de Cristian Horga