Anul trecut, în vară, actorul – care încă nu dădea semnele cumplitei sale boli (scleroză laterală amiotrofică) ce l-a răpus miercuri seară – ne povestea cu entuziasm despre rolul din “Ion”, de la care trecuseră deja 30 de ani.
„Eram încă student la Institutul de Teatru, aveam 29 de ani când s-a dus vestea că se ecranizează povestea lui „Ion” de Liviu Rebreanu. Am dat probă pentru acest rol şi apoi au urmat trei luni de „coşmar voios”, pentru că am dat probe de foc pentru a putea juca în acest film şi aşteptam rezultatele. Toată lumea, ca şi mine, se întreba în Institut cine va juca rolul lui Ion, pe al Anei sau al Floricăi. Au fost probe de costume, de şedinţe foto, de filmare pe peliculă, probă care a şi intrat în film după ce am luat rolul. Erau două scene, „începutul cositului” şi „întâlnirea cu Ana sub privirile îndepărtate ale lui taică-su”, ne povestea actorul.
„Eram foarte nervos înainte de a se da rezultatul, dar şi după. Şi asta pentru că aveam gânduri şi frământări – dacă voi face filmul ce se va întâmpla şi cum mi se va schimba viaţa? Adevărul este că, după acest film, la care am lucrat nouă luni de zile, mi s-a schimbat viaţa şi ca destin artistic, în teatru şi film. Şi asta pentru că am luat contact cu rolul principal încă de la debut. M-am simţit bine în faţa aparatului de filmat, pot spune că mi se şi potrivea bine rolul, şi nici nu am umbat foarte mult la abordarea personajului”,
Înalt, tânăr, cu mustăcioară – aşa şi-l amintesc foarte mulţi cinefili pe Şerban Ionescu, din adaptarea cinematografică „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii” a cărţii lui Liviu Rebreanu. „Eram mândru că joc cu Octavian Cotescu, mai ales că era rectorul Facultăţii de Teatru atunci şi era mulţumit că un student de-al lui a prins un rol aşa de bun şi mai ales că m-am descurcat atât de bine”, îşi amintea Şerban Ionescu.