Începe Olimpiada de iarnă!

de Redactia Tvmania 12 februarie 2010, 12:16

Pe 12 februarie, debutează la Vancouver cea de-a 20 ediţie a Jocurilor olimpice de iarnă. Iată mai jos o trecere în revistă a disciplinelor sportive care vor ţine afişul celor două săptămâni de olimpiadă. 81 de ţări şi-au trimis sportivi la această ediţie.

Eva Tofalvi a debutat la JO de la Nagano, unde s-a clasat pe locul 11 în proba de 15 km, cel mai bun rezultat al României în această probă.

Biatlon

Biatlonul este sportul olimpic de iarnă care combină stilul liber al schiului fond cu tirul.. Competiţiile se desfăşoară pe circuite de lungimi diferite (între 2 şi 4 kilometri). După fiecare circuit, schiorii trebuie să efectueze o sesiune de tragere în spaţiul special amenajat.

Biatlonul a fost introdus în programul oficial al JO în 1960, la Squaw Valley (SUA), cu o probă individuală – pentru bărbaţi – pe distanţa de 20 de kilometri. Biatlonul feminin este inclus la Jocurile Olimpice în 1992, la Albertville (Franţa).

Eva Tofalvi este singura speranţă la o medalie pentru delegaţia noastră. Tofalvi va fi purtător de drapel pentru România la ceremonia de deschidere a Jocurilor de la Vancouver.

Bob

Concursurile de bob debutează în programul JO din 1928, primii câştigători fiind componenţii echipajului elveţian de 5 persoane, condus de E. Scherrer. Primul CM de bob (2 persoane) a avut loc la Oberdorf, în 1931, victoria revenind cuplului german H. Killin – S. Huber.

Singura medalie olimpică obţinută de România la sporturile de iarnă a fost cea de la bob, din 1968, la Grenoble, Franţa, în proba de bob 2, prin cuplul Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe.

Combinată Nordică

Este un sport de iarnă în care sportivii concureaza pe rând la sărituri cu schiurile şi schi fond. Prima mare competiţie s-a desfăşurat în 1892 la Oslo, în Norvegia, la Festivalul de Schi Holmenkollen. Combinata nordică a fost unul dintre primele sporturi incluse în programul Jocurilor Olimpice de Iarnă. În 1952, a fost schimbată ordinea celor două probe ale combinatei, săriturile fiind primele, urmate de schi fond. Combinata nordică este cunoscută ca un sport exclusiv masculin..

Curling

Curling-ul este un sport de echipă, care se desfăşoară pe o pistă îngheţată. Jocul constă în a pune în mişcare blocuri de piatră de 19,96 kg, prevăzute cu mâner, şi a le direcţiona cât mai aproape de centrul ţintei desenate pe gheaţă, numită casa.

Primele ediţii ale Jocurilor Olimpice la care curlingul a fost inlus pe lista sporturilor au fost cele de la Chamonix (1924) şi Lake Placid (1932). Apoi, timp de 50 ani, sportul nu s-a mai aflat între disciplinele olimpice. A fost repus în drepturi la Nagano în 1998.

Echipa de hochei a Canadei este considerată favorită al medalia de aur, mai ales că joacă pe teren propriu.

Hochei

Hocheiul pe gheaţă este unul din cele mai pasionante sporturi de echipe şi, în mod sigur, cel mai rapid.

Hocheiştii români au participat la prima competiţie internaţională în 1930, în Austria, iar debutul la JO a avut loc în 1964, la Innsbruck, când au ocupat locul 12 în clasamentul general. Echipa României a mai fost prezentă la alte trei ediţii ale JO.
..

Patinatorul Zoltan Kelemen şi-a căştigat în justiţie dreptul de participa. El şi-a pierdut un ochi într-un accident din copilărie şi concurează pe proprie semnatură.

Patinaj

Patinajul a fost un sport olimpic înainte de a exista o ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă: în 1908 se număra printre sporturile de la Jocurile Olimpice de vară.

La JO de la Chamonix din 1924, prima ediţie a întrecerilor de iarnă, patinajul devine sport olimpic, cu probe la individual masculin şi feminin şi proba de perechi. Dansul pe gheaţă a fost adăugat în rândul probelor olimpice în 1976, la Innsbruck (Austria).

La Vancouver, România va fi reprezentată de Zoltan Kelemen.

Patinajul viteză

Este un sport ce constă în curse pe diferite distanţe pe o pistă acoperită cu gheaţă de 400 de metri, de formă ovală. Patinatorii ating viteze de peste 60 km/h. Prima cursă oficială de patinaj viteză a avut loc în 1863, la Oslo.

La Jocurile Olimpice de Iarnă de la Chamonix din 1924, patinajul viteză masculin a fost inclus în programul competiţiei. Probele similare feminine au fost recunoscute ca discipline olimpice în 1960, la Jocurile de la Squaw Valley.

Sanie

Sania a apărut ca sport în secolul XVIII, când, lângă Sankt Petersburg, au fost organizate câteva competiţii.

Probele de sanie bărbaţi simplu şi dublu au fost introduse la JO din 1964, iar proba de simplu femei la JO din 1976.

Începând cu anul 1980, sănierii români participă la JO. Se fac progrese din punct de vedere al rezultatelor, iar din 1990, prin dublul Ion Apostol-Liviu Cepoi accedem în elita mondială: locul 7 la JO din 1988 de la Calgary, locul 11 la CM 1991-1992, locul 4 la JO din 1992 de la Albertville, locul 6 la JO de la Lillehammer, din 1994.

Sărituri cu schiurile

Sport de iarnă care constă în coborârea pe schiuri a unei rampe, având drept obiectiv aterizarea, cât mai departe posibil.

Săriturile cu schiurile includ patru tipuri de probe: pe trambulină normală (K 90 m), pe trambulină mare (K 120 m), pe echipe de patru concurenţi pe trambulină mare şi de zbor pe trambuline care permit planări de aproximativ 200 m. Primele trei sunt probe olimpice.

Săriturile au fost introduse la JO încă de la prima ediţie, la Chamonix (Franţa, 1924).

Americanca de 25 de ani Lindsey Vonn e considerată favorită la schi alpin (feminin).

Schi alpin

Considerat atletismul sporturilor de iarnă, datorită audienţei, schiul alpin constă în coborârea pe zăpadă a unor pante cu schiurile în picioare.

Schiul alpin, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, a debutat ca un sport olimpic în 1936, la Garmisch-Partenkirchen. În 1948 au fost adăugate coborârea şi slalomul, iar slalomul uriaş, în 1952 şi super G (Super uriaş), în 1988.

Schi acrobatic

Schiul acrobatic, ca sport, a apărut în anii ‘60. Probele de schi acrobatic au intrat pe rând în programul Jocurilor Olimpice: proba de moguls (schi acrobatic pe teren accidentat), în 1992, la Albertville, săriturile acrobatice, în 1994, la Lillehammer, pentru ca în 2010, la Vancouver, să-şi facă debutul proba de ski cross.

Schi fond

Probele olimpice de schi fond presupun parcurgerea a cinci distanţe, diferite la masculin faţă de cele de la feminin, şi două tehnici de alunecare pe zăpadă: clasic şi liber.

Stilul clasic este cel tradiţional, schiurile fiind ţinute paralel, fără să devieze de pe cele două trasee prestabilite. În schimb, stilul liber, introdus ca probă olimpică în 1988, la Calgary, lasă schiorilor posibilitatea de a-şi alege mişcările şi tipul deplasării.

Prima ediţie a Jocurilor Olimpice la care au participat concurenţi la schi fond a fost cea de la Chamonix, Franţa, în 1924. Pentru femei, debutul a fost la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Oslo, în 1952.

Skeleton

Asemănat cu bobul dar şi cu sania, skeletonul s-a născut ca sport din nevoia de viteză sporită şi senzaţiile tari pe care sania obişnuită nu le putea oferi. Se caută poziţii aerodinamice (aşezarea culcat cu capul înainte) şi se adoptă un nou material de concurs: skeletonul.

Din 1892, sportul este cunoscut sub numele actual, skeleton, datorită englezului L.P. Child, care a transformat sania de concurs.

Anul acesta, în premieră, vom avea o reprezentantă la JO de la Vancouver, la proba de skeleton, Maria Mazilu fiind deja calificată.

Americanul Shaun White, poreclit „Flying Tomato”, este favoritul de la proba de „Half Pipe” (snowboard), una dintre cele mai iubite discipline de concurs.

Snowboard

Este unul din cele mai tinere sporturi de iarnă care se desfăşoară pe zăpadă. Echipamentul de snowboard constă în: o placă (board), legături şi clăpari (boots).

Snowboard-ul a devenit sport olimpic din 1998, la ediţia de la Nagano a Jocurilor de iarnă.