Actrița Andreea Grămoșteanu, nominalizată la Premiile Gopo, deplânge într-un interviu pentru „TV Mania” „bucuria oamenilor în mediul online atunci când se decapitează o persoană”. Interpreta din „Mondenii” joacă într-un film avertisment asupra acestei situații, „#dogpoopgirl”. Nu mai apare momentan în televiziune, dar spune că „nu știi niciodată ce-ți rezervă viața”.
Noul film românesc „#dogpoopgirl”, care poate fi văzut în aceste zile în cinematografe, o prezintă în rolul principal pe cunoscuta actriță Andreea Grămoșteanu, care-a strălucit de-a lungul vremii în sezoanele producției TV „Mondenii”. Actrița este nominalizată la Premiile Gopo 2022 pentru cea mai bună interpretare feminină pentru prestația sa din filmul „Complet necunoscuți”.
Filmul „#dogpoopgirl”, regizat de Andrei Huțuleac (cunoscut până acum ca actor), este o comedie neagră viscerală, o satiră a predominanței rețelelor sociale din vremurile noastre, o critică acerbă a violenței mediilor de comunicare și a insensibilității și lipsei lor de umanitate. Cum subiectul este de cea mai mare actualitate, ne-am gândit să-i adresăm câteva întrebări actriței nominalizate la Gopo și, de ce nu, poate câștigătoare.
Interpretați rolul principal din filmul „#dogpoopgirl”. Cum ați fost aleasă de regizorul Andrei Huțuleac și de producătorul Dan Chișu?
Nu cunosc aportul producătorului Dan Chișu în ceea ce privește alegerea mea. Cu siguranță că a fost o discuție între Andrei și Dan, dar nu știu despre ce anume. În ceea ce mă privește, povestea e foarte simplă: Andrei mi-a trimis un scenariu, la un moment dat, să mă uit pe el, și eventual să-mi aleg ceva ce mi-ar plăcea să joc. Mie mi-a plăcut foarte tare cum era scris scenariul, cu situațiile pe care le crease Andrei, și am întrebat din curiozitate cine joacă personajul principal. Iar Andrei mi-a zis: „Aș vrea să-l joci tu, măi femeie, că de-aia ți l-am trimis”. După aceasta am avut o discuție foarte serioasă, despre cum își dorește să abordeze lucrurile. Cam asta a fost, pe scurt, venirea mea în acest proiect.
Cu ce sentimente ați abordat acest rol destul de dificil?
Eu am plecat la drum cu un sentiment de încredere, în primul rând în Andrei, pe care îl cunoșteam de ceva vreme. Sigur, nu în această ipostază, dar îl știam în ipostaza de actor, de coleg de scenă. Cunoșteam lumea lui Andrei, lumea lui interioară, și am plecat cu foarte multă încredere în acest proiect, la acest drum.
Personajul Alinei pare să preia asupra ei „toată suferința lumii”, în orice caz dumneavoastră îi dați o turnură tragică. V-ați inspirat dintr-un model cinematografic clasic în modelarea acestui rol?
Nu m-am inspirat din niciun model, clasic sau mai puțin clasic. Nu obișnuiesc să fac asta atunci când abordez o partitură nouă. Ceea ce am discutat cu Andrei în timpul repetițiilor și pe parcursul filmărilor este ceea ce se vede și pe marele ecran. Nu m-am gândit că este o ființă ce poartă pe spate suferințele lumii, dar cu siguranță că devine un eșantion cumva, fiind raisonneur-ul acestei situații absurde pe care o întâlnește în film.
Cum v-ați înțeles pe platou cu tânărul regizor Andrei Huțuleac, la rândul său actor de meserie? Dar cu producătorul Dan Chișu?
Pe set lucrurile nu au fost o surpriză. A fost consecința a ceea ce fusese cauza, și anume lucrul nostru împreună. Adică ceea ce s-a întâmplat la filmări a fost o consecință directă a ceea ce lucrasem la repetiții. Dan Chișu nu a fost foarte prezent pe set, ceea ce pentru un producător este ceva inedit. Nu a stat în spatele și nu i-a suflat în ceafă lui Andrei, ceea ce înseamnă că a avut încredere în el. Atunci când a fost, a fost o prezență foarte delicată.
Aveți și alte amintiri, eventual amuzante, de la filmările de la „#dogpoopgirl”?
Sigur că au fost tot felul de lucruri haioase pe set. Mi-aduc aminte la filmarea din metrou că a fost o situație: eram în contratimp, cățelul nu a vomitat din prima și am fost nevoiți să așteptăm, și era o tensiune amuzantă. Toată lumea aștepta să-și facă treaba. Cu cățelușa Mini m-am înțeles foarte bine, pentru că este o cățelușă foarte bine dresată și prietenoasă. Eu m-am dus oricum să mă întâlnesc cu ea și să mă împrietenesc înainte de începerea filmărilor.
Ce amintiri mai aveți de la turnarea filmului „Restul e tăcere” (2007) al lui Nae Caranfil, când erați o tânără începătoare în ale actoriei și interpretați chiar o actriță? Dar de la filmul „Ursul” (2011) al lui Dan Chișu?
Mare lucru nu-mi mai aduc aminte din timpul filmărilor la „Restul e tăcere”, pentru că am fost foarte puțin prezentă atunci și nu-mi mai aduc aminte mare lucru, decât că a fost o atmosferă foarte profesionistă. La „Ursul” m-am întâlnit cu Dan Chișu în ipostaza de regizor. A fost o întâlnire foarte profitabilă. M-am simțit foarte bine la filmări. Dan era foarte deschis la propuneri. Știu că la un moment dat m-a chemat la cadru să văd ceva. Avusesem o reacție pe care nu cred că o conștientizasem, care lui i se părea foarte bună și pe care m-a rugat s-o țin minte și s-o refac.
„#dogpoopgirl” atinge niște subiecte destul de importante, cum ar fi ravagiile produse de public shaming-ul online sau violența mediilor. Dumneavoastră personal v-ați confruntat cu astfel de situații, sau cunoașteți pe cineva care a pățit lucruri similare?
Da, din păcate suntem înconjurați de această realitate a public shaming-ului, de o vânătoare de vrăjitoare. Văd multă bucurie a oamenilor în mediul online atunci când se decapitează o persoană. Personal nu m-am lovit de o asemenea situație extremă, m-am aflat tangențial față de anumite situații, însă nu pot spune că am fost într-o situație extremă. Mă țin departe de ele.
Ați jucat și în „Otto Barbarul”, un film la rândul lui independent și care atacă probleme sociale. Ce impresie v-au făcut tinerii actori ai filmului, așa-numita generație de mâine: Ioana Bugarin, Ana Radu și Marc Titieni?
Din păcate, în „Otto Barbarul”, din cei trei pe care i-ați menționat, nu am avut onoarea să mă întâlnesc decât cu Marc Titieni. O prezență foarte caldă. Eu am avut o singură secvență de filmat, alături de actorii Iulian Postelnicu, Marc Titieni, Andrei Mateiu și Maria Popistașu, așa că n-am avut ocazia să mă întâlnesc și cu ceilalți actori.
V-ați asumat și rolul de coproducător al noii producții TV „Hamlet”, în regia lui Florin Șerban, unde interpretați Adriana și Polonius. Ne puteți da mai multe detalii, despre rol și despre noua ipostază?
Despre „Hamlet” în regia lui Florin Șerban nu pot oferi prea multe detalii. Ce pot spune e că Florin se hotărâse să-i facă o lansare în primăvară, dar, din cauza circumstanțelor externe, a războiului și a ceea ce se întâmplă astăzi, a amânat acest lucru, așa că mai multe detalii despre film nu pot da.
V-ați identificat multă vreme cu participarea în serialul TV „Mondenii”. Ce a reprezentat el în cariera dumneavoastră? Aveți proiecte noi în televiziune?
Nu știu dacă pot spune că m-am identificat total cu proiectul „Mondenii”. În timp ce făceam „Mondenii”, făceam și foarte mult teatru, dar sigur că proiectul a ocupat o mare parte din viața mea. A fost un mediu propice, în care am învățat în primul rând ceea ce înseamnă disciplina și responsabilitatea profesiei pe care am ales să o fac, și cu siguranță aș mai alege-o încă o dată. Momentan nu am niciun proiect în televiziune, dar nu știi niciodată ce-ți rezervă viața.
Pe lângă filme, unde vă pot vedea spectatorii live în sălile de teatru?
Momentan joc în spectacolul „Noapte bună, mamă!”, în regia lui Vlad Massaci, la Teatrul Mic, și în spectacolul „Frankie și Johnny sub clar de lună”, în regia lui Laurențiu Rusescu, alături de Cristi Iacob. Acest al doilea spectacol este o premieră, care se joacă în București, la Sala Gloria.
Se apropie Premiile Gopo, unde aveți o nominalizare la categoria cea mai bună actriță într-un rol principal pentru performanța din „Complet necunoscuți”. Ar fi primul trofeu Gopo din carieră, aveți cu ce să-l asortați în sufragerie?
Nominalizarea la Premiile Gopo pentru rolul Dora din filmul „Complet necunoscuți” a fost o mare surpriză. În ceea ce privește eventualitatea câștigării trofeului, nu-mi place să mă gândesc la lucrurile astea, nu știu cu ce s-ar asorta sau dacă nu s-ar asorta… Tot ce vine peste treaba pe care o am de făcut nu mai ține de mine și consider că e un cadou.
Vin Sărbătorile Pascale. Cum intenționați să le petreceți?
De Paște intenționez să mă odihnesc în primul rând și să stau mai mult cu ai mei: cu soțul meu și fiul meu și surorile mele, pentru că a fost o perioadă destul de frenetică și n-am stat foarte mult pe acasă.