La Balta Doamnei, am descoperit un Michiel care nu seamănă deloc cu personajul lui din serialul HBO, un tip luminos, care a răspuns tuturor întrebărilor jurnaliştilor (chiar şi cele uşor incomode) şi care s-a declarat tentat de Transfăgărăşan.
Citiţi mai jos interviul integral cu actorul din „Harley and The Davidsons”.
Ce te-a atras la acest proiect şi la rolul lui Walter Davidson?
Cred că povestea fondării Harley-Davidson e atât e bună şi se pretează atât de bine pentru o miniserie de 6 ore. Nu e povestea unor tipi care au fost investitori iteligenţi, e povestea unor tipi care au construit ceva cu propriile mâini şi apoi au rămas fideli ideologiei lor, motocicleta care aduce putere omului obişnuit, îl eliberează. Şi mi s-a părut o poveste foarte interesantă. În plus, personajul meu e distractiv de jucat, pentru că întruchipează spiritul pe care acum îl asociem cu toţii cu Harley-Davidson, rebelul, asta reprezintă Walter, cel puţin la început.
Care au fost provocările la filmări?
Actoria e mereu o provocare pentru mine! (râde) Cred că unul dintre primele lucruri a fost frânarea. Mergeam pe imitaţii uimitoare ale unor motoare Harley vechi, care sunt practic biciclete cu motor, care nu au frâne. (râde)
Ce ştiai despre personaj înainte de filmări şi cum te-ai pregătit?
Înainte de acest proiect, nu ştiam nimic despre fondatorii Harley-Davidson. Recunosc, cu ruşine, credeam că Harley-Davidson e un singur tip, un singur nume. Aşa că am încercat să citesc cât de mult am putut despre începuturi, există destule cărţi. Am mers la sediul Harley-Davidson, care e găzduit de fosta fabrică, la muzeul de acolo am descoperit – şi includem asta în poveste – că Walter Davidson era un şofer de curse de succes. Nu ştiam cât de importante erau cursele pentru începutul companiei, practic având succes la curse au putut să se dezvolte. Şi ideea că preşedintele companiei era tipul care se întrecea pe pistă e extraordinară, aşa ceva nu s-ar întâmpla niciodată acum.
Îţi cumperi un Harley după miniseria asta?
(râde) Pe vremuri mergeam pe motocicletă, pe la 20 de ani, şi după ce eu şi soţia mea (actriţa olandeză Tara Elders – n.r.) am devenit părinţi (în 2007 – n.r.), deodată mi-am dat seama cât de periculoase sunt. Fata noastră are aproape 9 ani acum, nu m-am mai suit pe un motor în afara proiectului ăstuia de câţiva ani. Dar începe să mă mănânce. Şi, dacă mă voi mai urca vreodată pe o motocicletă, nu-mi dau seama cum ar putea fi altceva decât un Harley. Mi-ar păcea. Plantez încet seminţele, vom vedea.
Cum ţi se pare România, ce te-a surprins cel mai mult aici?
Traficul. (râde) Nu mi-ar plăcea să merg cu motocicleta prin Bucureşti. Mi-ar plăcea să merg prin Transilvania, am văzut poze şi arată uimitor. Mi-ar plăcea să merg cu un Harley pe drumul ăla nebunesc din Transilvania, Transfăgărăşan, am văzut câteva poze… Mă întreb dacă poate e prea plin de curbe, dar mi-ar plăcea să merg acolo…
Ai insistat să îţi faci singur cascadoriile? Vreun accident, ceva?
Iubesc mersul cu motorul, aşa că la filmări am vrut să merg pe ele cât de mult se poate şi echipa a fost foarte dornică să mă aducă aici cât de repede posibil, petnru a înepe să mă obişnuiesc cu motocicletele. Dar mi-am dat seama destul de repede că, deşi credeam că ştiu să merg cu motorul, nu se compară cu ce pot face şi ce îndrăznesc să facă cascadorii noştri pe motocicletele astea. Deci am mers mult cu motorul, dar chestiile mişto sunt făcute de dublura mea, cu care am mai lucrat, care e un motociclist foarte bun.