Interviu cu Sanda Nicola: despre Brexit, de la Londra

de Redactia Tvmania 18 iulie 2016, 06:28

Ştirista Digi 24, Sanda Nicola (38 de ani), a fost plecată la Londra 6 zile, înainte şi după Referendumul legat de Brexit şi ne-a povestit pe larg cum a fost atmosfera, care au fost reacţiile românilor şi britanicilor după vot, cât de englezească a fost vremea şi de ce vrea să facă voluntariat vara aceasta, în Grecia.

Sanda-Nicola

„TVmania”: Cât timp ai stat la Londra în perioada Referendum-ului din Marea Britanie şi ce te-a marcat cel mai mult la faţa locului?

Sanda Nicola: A fost o delegaţie de 6 zile, în care am reuşit să surprindem atmosfera de dinaintea Referendumului, mitingurile electorale din Londra, ultimele confruntări televizate dintre cele două tabere, tensiunea din ziua votului şi şocul de după. M-a marcat faptul că nu am întâlnit realmente nici un om care să fie de acord cu ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană şi, totuşi, tabăra Brexit a câştigat.

Ce spun românii din Marea Britanie despre Brexit?

Absolut toţi cei pe care i-am intervievat erau dezamăgiţi de rezultat, unii un pic îngrijoraţi, dar nu într-atât încât să-şi propună să revină în ţară. E uimitor cum reuşesc sute de mii de români rezidenţi în Marea Britanie să-şi vadă de viaţă în condiţiile în care, în presa din Regat, românii nu se bucură de o reputaţie bună. Cred că noi, cei din ţară, avem foarte multe de învăţat de la românii care trăiesc acolo. Noi ne inflamăm în ţară, ne smulgem părul din cap în dezbateri televizate, cerem autorităţilor să ia atitudine, pe când ei merg în continuare cu demnitate la serviciu sau la facultate, îşi fac treaba cât pot de bine, iar prin asta reuşesc să câştige stima celor din jur şi să schimbe uşor-uşor percepţiile despre români.

Christian Mititelu si Sanda Nicola

Dar britanicii?

Britanicii sunt toţi furioşi la ora asta, şi, paradoxal, nimeni nu poate spune că a ieşit învingător la scrutinul de pe 23 iunie. Cei care au votat pentru rămânerea în UE sunt, evident, îngrijoraţi. Studenţii se tem că ar putea pierde din drepturile şi libertăţile care decurg din statutul de cetăţean european. În tabăra celor care şi-au dorit Brexitul, e foarte multa frustrare acum. În primul rând, pentru că s-a dovedit că liderii lor sunt neserioşi. Nimeni nu vrea de fapt să activeze articolul 50 din Tratatul de la Lisabona şi să declanşeze efectiv ieşirea Marii Britanii din UE, toată lumea trage de timp. Dar mai e ceva, şi acesta cred că e aspectul cel mai grav: mulţi au crezut că, dacă vor câştiga, imigranţii vor dispărea imediat de pe strada lor, din autobuzele lor, din magazinele lor, iar în Regatul Unit vor rămâne numai britanicii get-beget. Ori aşa ceva, e limpede că nu avea cum să se întâmple, numai că ei i-au crezut pe acei formatori de opinie care le-au spus baliverne până i-au convins că imigranţii, mai ales cei din Est, sunt de vină pentru deprecierea calităţii vieţii lor. Unii dintre ei ajung să aibă atitudini xenofobe cum nu ne aşteptam în Marea Britanie. Ăsta cred eu că e cel mai mare păcat al taberei pro-Brexit; nişte politicieni şi jurnalişti iresponsabili au pervertit o societate care era definită de diversitate etnică, de toleranţă şi multiculturalism.

Cât de mare a fost echipa deplasată la Londra cu această ocazie?

Am fost patru oameni în echipă. Colegii Mihai Zaroschi şi Cristian Ban au plecat mai devreme, pe 18 iunie, cu SNG-ul, adică dubiţa aceea cu antena de satelit şi mixer de emisie în dotare. Mihai este tehnicianul-şef, Cristi e operator imagine. Cu ei am lucrat foarte bine anul trecut, în mai, tot la Londra, la alegerile parlamentare, iar in iulie am fost la Referendumul din Grecia. Obişnuiesc să spun aşa: „Cu Zaro şi cu Ban mă încumet să transmit până şi sfârşitul lumii. Sunt sigură că am supravieţui, ei au soluţii pentru orice situaţie neprevăzută.” Eu am ajuns la Londra pe 20 iunie, împreună cu Elena Cosma, al doilea operator. Ni se pare foarte interesant că toţi cei care am făcut parte din echipa Digi24 la Londra suntem născuţi în 1978 şi muncim în televiziune de când eram mici.

Cum au fost transmisiunile de la faţa locului?

A fost mai mult decât „englezească” vremea, a fost cu rupere de nori, furtuni şi inundaţii. O vreme de-asta complică enorm lucrurile. Noi ştiam că va ploua, aşa că am închiriat un cort pavilion, în care colegii au amenajat cadrul pentru mine şi invitaţi, cu prize pentru încărcătoare, cu un spaţiu pentru provizii şi unde să luăm masa, cu posibilitatea să facem ceai şi cafea acolo, să nu ne lipsească nimic şi, totodată, să avem un mic protocol pentru invitaţii care participau la emisiuni. Numai că n-am anticipat că se va inunda toată strada iar apa va trece de glezne la un moment dat în cortul nostru. A trebuit să întrerupem transmisiunile pentru o vreme până când colegii au găsit soluţii de înălţare a unui postament în aşa fel încât prizele şi cablurile să nu fie în apă. A fost un efort foarte mare pentru noi toţi, cu multă umezeală şi mult vânt pe malul Tamisei, la întoarcere am avut nevoie de repaus total pentru câteva zile.

Cu ce ţi-ai umplut timpul liber acolo?

Nu există timp liber într-un asemena proiect. Abia dacă ai timp să mănânci dimineaţa, înainte să te apuci de treabă, şi seara târziu după ce strângem toate echipamentele. Dacă nu sunt în direct, sunt la filmare, dacă am ajuns la hotel monitorizez programele locale, planific pentru a doua zi, mereu e câte ceva de făcut şi mereu eşti contra cronometru. Diferenţa de fus orar dă şi alte bătăi de cap. De exemplu, în ziua Referendumului şi a doua zi, când am anunţat rezultatul scrutinului, am început transmisiunile la ora 7 a României. Acolo era 5 dimineaţa, încă nu se servea micul dejun şi nu aveam de unde să luăm o ceaşcă de cafea. Probabil că aşa îmi va rămâne în minte acest breaking news istoric pe care l-am prezentat de la Londra pe 24 iunie 2016; după doar 3 ore de somn, fără să fi mâncat nimic, fără să fi băut o gură de cafea, am intrat în direct şi am vorbit aproape două ore, fără niciun desfăşurător. Asta ca să vedeţi ce face din om adrenalina şi pasiunea pentru meseria lui. J

Ce vrei neapărat să faci vara asta?

Am fost în insula Lesbos, în aprilie, atunci când Papa Francisc şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I au vizitat o tabără de refugiaţi de acolo. M-au mişcat foarte mult mesajele celor doi lideri ai lumii creştine şi mi-am propus ca vara asta să fac voluntariat într-un campus din Grecia. Avem de-a face cu o criză umanitară de proporţii sfâşietoare, vreau să ajut!