INTERVIU. Dorian Boguță: „Dintotdeauna am știut că primul meu lungmetraj va fi povestea din «Urma»”

VEZI  GALERIA FOTOPOZA  1 / 4

TVmania: De ce „Urma”? Ce te-a determinat să îți faci debutul în regie cu acest film?

Dorian Boguță: O acumulare de trăiri, întâmplări, fapte, vorbe. Cam toate acestea au dus la „Urma”. A fost nevoie de un car de ani pentru asta, dar important e că, până la urmă, a ieșit. Totul a plecat de la o situație din familie, o dramă cu deznodământ necunoscut pe atunci. Era vorba de o dispariție în familie. Un lucru mai puțin obișnuit pentru noi, oamenii de rând. Și atunci am început să mă gândesc la un film care să aibă la bază această poveste dură. Probabil că era și o încercare de reprimare a durerii. În acest moment, filmul nu are o legătură punctuală cu acea situație, dar este foarte asemănător emoțional. Până să ajung să-l filmez, am făcut mai multe scurtmetraje, dar dintotdeauna am știut că primul meu lungmetraj va fi povestea din „Urma”. Era prea în mine. Îmi doream mult să o aduc în fața oamenilor, pentru că, pe lângă drama trăită în familie, eu însumi treceam prin tot felul de căutări, pe care le-am transpus apoi în film. Așa ca, era cumva pecetluit debutul meu cu acest film și nu cu altul.

TVmania: Seamănă un pic cu „Amour” (2012), al lui Michael Haneke, sau m-am gândit eu prea departe?

Dorian Boguță: Wow… m-a încălzit această întrebare :). Sincer să fiu, Haneke este unul din regizorii mei preferați, dar nu m-am gândit la „Amour” când lucram la „Urma”. Acum, ușor detașat, recunosc că e posibilă o asemănare, dar doar dacă păstram proporțiile dintre filmul meu și al lui. În altă ordine de idei, în ambele filme e vorba despre dragostea perfectă, ideală, care, după părerea mea, este nocivă. Până și soarele are pete. Probabil că, dacă ele dispar, luăm cu toții foc. Așa și cu dragostea.

TVmania: Mă intrigă replica preotului din vârful muntelui: „Dragostea fără adevăr e oarbă, iar adevărul fără dragoste e crud”. La ce te-ai gândit?

Dorian Boguță: În acea replică am codat, de fapt, mesajul filmului. Am căutat mult o secvență în care să pot plasa ideea din spatele poveștii. Vorbisem cu un preot să-mi zică dacă știe ceva din Biblie, un gând care să reflecte mesajul filmului. Și atunci a găsit această superbă frază care a fost spusă de Ioan Paul al II-lea. Sincer să fiu, secvența aia de pe vârful muntelui nu se regăsește în scenariu, a venit pe parcurs, când pregăteam filmările, mi-a fost „dăruită”.

TVmania: De ce l-ai intitulat „Urma”?

Dorian Boguță: E vorba despre ce lași în urma ta. Eu, pe la o vârstă, nu spun care, am înțeles niște lucruri despre noi și lumea noastră. Este înțelesul meu, nu e neapărat o certitudine despre existență. Acel lucru m-a urmărit și mă urmărește în continuare. Fiecare om care vine pe pământ vine pentru a lăsa ceva în urma lui și, de fapt, asta este căutarea lui în viață. Chiar și un copil care se stinge la naștere lasă ceva prin trecerea lui.

TVmania: Finalul deschis e un pic frustrant pentru public. De ce ai făcut această alegere?

Dorian Boguță: Se poate spune că filmul are final deschis, dar la fel de bine se poate spune ca e închis. Depinde cu ce stare de spirit te uiți la el în acea zi. Mă bucură mult că, după proiecție, filmul a născut polemici printre spectatorii care l-au văzut. La un moment dat, îmi aduc aminte că doi se contraziceau în ce privește o secvență și le-am zis că amândoi au dreptate, doar că se uită fiecare din unghiul lui la ea. Asta am încercat în film, nu să dau răspunsuri, ci mai degrabă să nasc întrebări la care să existe mai multe răspunsuri.

Foto: Alex Damian