Lansat online de Crackle pe 16 martie şi inspirat de cel mai mare jaf din istoria britanică (Brink’s-Mat, 1983) şi de pelicula omonimă din 2000 a lui Guy Ritchie, serialul „Unde dai și unde crapă” a început la AXN pe 18 aprilie.
Lansat online de Crackle pe 16 martie şi inspirat de cel mai mare jaf din istoria britanică (Brink’s-Mat, 1983) şi de pelicula omonimă din 2000 a lui Guy Ritchie, serialul „Unde dai și unde crapă” a început la AXN pe 18 aprilie.
Serialul creat de Alex De Rakoff va fi difuzat în fiecare miercuri, de la ora 22:55. Şi spune povestea a 3 prieteni: Charlie Cavendish (Rupert Grint, din „Harry Potter”), Billy „Fuckin” Ayers (Lucien Laviscount, din „Scream Queens”) şi Albert Hill (Luke Pasqualino, din „Muşchetarii”), care fură un munte de aur şi nu ştiu ce să facă mai departe.
În luna decembrie, prin intermediul postului AXN, am mers pe platourile de filmare din Manchester şi am stat de vorbă cu principalii actori. Cel mai simpatic dintre toţi a fost Dougray Scott, care ne-a povestit totul despre personajul său – Vic Hill, tatăl lui Albert, aflat după gratii de 15 ani încoace – şi despre cum ficţiunea imită realitatea.
„TVmania”: Cine este personajul tău şi ce-l mână în luptă?
Dougray Scott: Vic Hill e un gangster de modă veche, care cu 15 ani în urmă organizează un jaf de proporţii şi descoperă o groază de aur, mult mai mult decât credea; povestea e bazată pe jaful Brink’s-Mat din 1983. Primeşte o informaţie confidenţială de la un poliţist corupt, care îl trage pe sfoară.
Vic reuşeşte să acape, ajunge acasă şi îi dă fiului său, Albert, care are 10 ani la acea vreme, un mic sfat despre viaţă, practic filosofia lui de viaţă – „Dacă vezi ceva ce nu-ţi permiţi, ia-l şi gata!”.
În prezent, e la închisoare de 15 ani, dar într-una foarte diferită de toate închisoarile văzute de mine, una în care are multe privilegii – primeşte somon afumat, friptură, tot ce vrea – şi îşi duce sentinţa până la final chiar fericit. Mai are 2 luni până la eliberare. Şi, când vede imagini de la jaf, spune „Am mai văzut aurul ăsta. Îmi vreau aurul înapoi!” şi evadează. E diferit de film, e inspirat de film, e în aceeaşi lume, e acelaşi gen, filmul mi s-a părut fantastic.
Personajele sunt foarte complexe, excelent desenate. Vic e un gangster care trăieşte după propriul cod, e dur, are simţul umorului, vede mereu paharul pe jumătate plin, e foarte loial şi, ca toţi oamenii din lumea asta criminală, consideră că cine ciripeşte e un om de cea mai joasă speţă.
E definit de furtul ăsta care a mers prost şi simte că trebuie să îndrepte asta ca să-şi clarifice viaţa. În ansamblu, ai povestea aurului, dar şi o poveste emoţionantă despre familie, loialitate, modul în care s-a scindat familia când el a intrat după gratii, cum îşi administrează relaţia cu soţia şi băiatul. Eu am doi copii şi înţeleg dificultăţile în a menţine o relaţie la distanţă, n-am fost la închisoare 15 ani – uneori aşa s-a simţit, în funcţie de filmul pe care îl făceam –, dar m-am regăsit în scenariu când l-am citit.
Care crezi că e diferenţa principală între stilul lui Alex De Rakoff şi cel al lui Guy Ritchie?
Cred că există o progresie, nu e nici mai bine, nici mai rău, e vibrant. Şi Guy, şi Alex au fost regizori de videoclipuri. Amândoi au aceeaşi abordare altfel când fac filme, fac parte din generaţia MTV a regizorilor, au o energie incredibilă, folosesc camera de filmat nu pentru a manipula privitorul, ci pentru a îl conduce într-o călătorie vibrantă şi plină de energie. Şi avem o poveste de 10 ore, nu una de 2 sau 1 oră şi un sfert. Spunem e o poveste mai lungă, una care acompaniază filmul, îi face cu ochiul filmului. Mi-a plăcut mult să fac serialul, e unul dintre cele mai distractive proiecte la care am lucrat, nu m-am trezit în nicio zi de lucru oftând cu gândul la ce mă aşteaptă. Serios.
Ai jucat multe personaje negative în carieră…
Nu-mi văd personajele drept pozitive sau negative, le văd drept oameni, pentru că i-am cunoscut pe mulţi dintre ei. Am jucat un personaj negativ în miniseria „Father and Son” (Michael O’Connor – n.r.), (ca documentare) citisem o carte despre un gangster, Paul Massey, şi mi-am spus „E un om îngrozitor”. Apoi l-am cunoscut. Era un tip complet diferit faţă de cum mă aşteptam să fie, era încântător, de treabă, binevoitor, vulnerabil. Deci asta cu tipi buni şi tipi răi… da, (Vic) are o profesie plasată de partea cealaltă a legii, dar el nu se crede un tip rău, ci un supravieţuitor.
Cum arată relaţia la distanţă dintre Vic şi fiul lui, Albert?
E foarte greu, mă regăsesc în asta. Acum avem FaceTime, am un băieţel de 2 ani în Los Angeles (cu a doua lui soţie, actriţa Claire Forlani – n.r.) şi am o relaţie pe FaceTime cu el, nu l-am văzut de 7 săptămâni. Mi se pare că a trecut o viaţă. Cred că Vic nu are vocabularul unui poet, e un gangster şi îşi arată dragostea la fel cum şi-o arăta tatăl meu, nu prin a spune „Te iubesc”, ci prin a întreba „Ai primit banii pe care ţi i-am trimis?”, are grijă de familia lui. Importante nu sunt vorbele, ci faptele.
La ce seriale te uiţi în timpul liber?
Primul sezon din „Narcos” mi s-a părut grozav, primul sezon din „Mr. Robot” mi s-a părut grozav, „Breaking Bad” a fost incredibil. Nu prea mă uit la seriale britanice, locuind în America, văd lucruri de acolo.
Am văzut „Managerul nopţii”, îmi place mult John le Carré, genul ăsta de poveşti cu spioni.
Citește și:
FOTO. Serialul „Unde dai și unde crapă”/„Snatch” începe în seara asta, la AXN