EXCLUSIV. Interviu Ana Ularu: „Teatrul și filmul se vor adapta și transforma, pentru că sunt esențiale”

TV Mania: Cum ați fost distribuită în „Alex Rider”?

Ana Ularu: Am dat o probă inițială filmată „acasă”, în perioada în care eram în L.A. Practic, am venit cu o idee despre personaj, o intuiție ce avea să fie dezvoltată apoi în cea de-a doua probă dată la Londra. Tocmai urma să ajung în Vancouver, eram foarte fericită și plănuiam excursii în Victoria Island, când a venit un telefon de la agenta mea (în timp ce Uberul mă lăsa la aeroport) că va trebui să fiu la Londra la o anumită dată. Alți bani, altă distracție, câteva zboruri pierdute, alte zboruri găsite în ultimul moment, telefoane, prieteni inimoși care m-au găzduit câteva seri ca să pot da proba. Sunt tare obișnuită să nu pot plănui nimic și nu mă deranjează neapărat, ne obișnuim cu traiul de valiză. Acum, în perioada asta, chiar ne e un pic dor. Am zburat către Londra și, cu o doză sănătoasă de jet lag, am dat a doua probă cu Otto (Farrant – n.n.), un partener, de altfel, excelent și rămas bun prieten, și cu Andreas Prochaska, regizor și showrunner, un artist minunat, subtil, inteligent, care a creat un thriller fin și interesant acolo unde putea fi o poveste cu adolescenți. Am dat trei duble cu variațiuni și am plecat veselă să mă văd cu amici din Londra. Și am aflat apoi o veste frumoasă.  

Anthony Horowitz e unul dintre cei mai respectați scriitori, scenariști și editorialiști britanici. Ce v-a plăcut cel mai mult la scenariul scris de el? 

Umorul și, paradoxal, seriozitatea cu care personajul și problematica sunt tratate. E vorba de viață și de moarte, de mari puteri care acaparează, de spionaj, de adolescenți pierduți și de planuri uriașe de asasinat. Cred că serialul e la fel de interesant pentru adulți ca și pentru adolescenți. Aici e meritul uriaș al lui Andreas și al scenaristului Guy Burt, care au prelucrat povestea, pe lângă flerul și talentul de best-seller al lui Anthony. 

„Cred că adolescenții din România ar trebui să aibă acces la cărțile lui Anthony Horowitz”

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

Cannot outpoet // this metal convolution this concrete chaos this steamy hybrid of machine and soul // New York, you spectacular animal #widelux #shotonfilm #filmisnotdead #ilforddelta3200 #raum #2626 #blackandwhite #newyork @wideluxphoto #wideluxfvi #panorama #panoramaphoto

A post shared by Ana Ularu (@anaularu) on Nov 26, 2019 at 8:51am PST

 

Cum vi s-au părut cărțile lui despre Alex Rider, care au avut un atât de mare succes internațional?

Cred că adolescenții din România ar trebui să aibă acces la aceste cărți. Într-o epocă a sedentarismului și a statului cu nasul în telefon, poate că ar fi interesant să citești despre un puști care face escaladă pe clădiri și e antrenat să poată scăpa din orice închisoare, deștept și inventiv. E atâta nevoie de aventură și imaginație pentru tinerii adulți, iar „Alex Rider” vine cu o lume de James Bond, de spionaj, fantezie, pericol și inteligență care poate fascina la orice vârstă. 

 

Ce credeți că trebuie să aibă o asemenea producție, în afară de o sursă literară bună, pentru a se impune pe piața de azi, în care există o inflație de seriale?

Cred că orice produs nu trebuie să își subestimeze consumatorul. Adolescenții sunt inteligenți, au spirit critic și instinct bun, de cele mai multe ori. Trebuie să menții mereu publicul în starea de a gândi, de a încerca să te anticipeze, de a se bucura și a reacționa din scaun. Cred că trebuie să te gândești că ai un public inteligent și să îi dai puzzle-uri de rezolvat. Și, bineînțeles, o distribuție bună, un regizor bun, un concept și o structură interesantă.  

 

Vă pregătiți întotdeauna minuțios rolurile și vă documentați consistent pentru ele. Cum a fost de data aceasta, pentru rolul Evei Stellenbosh?

Eva s-a născut din instinct și contradicție. Am vrut să neg ideea unei brute loiale, fără discernământ, cum era inițial descrisă. Am vrut să merg într-o zonă de scelerat subtil, felin, definit atât de mișcările fluide, cât și de schimbările subite de ritm în comportament. Apoi, Eva trebuie să fie interfața Point Blanc. Ea trebuie să păcălească părinții să își predea copiii pe mâinile ei, trebuie să creeze impresia unui profesionist și fin psiholog, gata să rezolve cu calm orice problemă comportamentală. Am vrut o anume eleganță pentru Eva, am construit armura ei exterioară prin costumele create de Emma Fryer, minunata pictoriță de costume a serialului. Am vrut să nu existe culoare mai departe de rujul extrem de neprietenos, purpuriu, să o încadrăm într-o zonă existențialistă, geometrică, rece și couture. Am eliminat „dulceața” și blândețea din trăsăturile mele și așa destul de ascuțite prin machiajul creat de My Alehammar, culori reci, care înăspresc. Nu am deloc vanitate când e vorba de roluri. Am discutat mereu cu Andreas, care m-a îndreptat și mi-a făcut „fine tuning” în nuanțe, cruzimi și subtilități. E o scenă pe care o ador, când Eva intră în dormitorul lui Alex, aproape seducător și complet nepotrivit, ca să verifice „cum se acomodează” acesta. A fost o bucurie să filmăm scena aceea, pentru simplitatea și bizareria ei. Orice personaj al meu se naște din pregătire doar parțial, totul se întâmplă și se transformă pe platou, când vii în contact cu partenerii, când inventezi alături de ei. E o întreagă formă de comunicare între mine și Earl Cave, care îl interpretează pe James în serial. Pentru că ne-am înțeles excelent în culise, a devenit foarte interesant să jucăm ura reciprocă pe ecran. 

 

Povestiți-ne puțin despre natura ei și ponderea ei în poveste. E un fel de mentor al lui Alex Rider, precum personajul lui Jeanne Moreau din „Nikita”, al lui Luc Besson?

Eva e mai degrabă inamicul numărul 1. E mâna dreaptă a doctorului Greif, jucat minunat de Haluk Bilginer (unul dintre cei mai amuzanți și plăcuți actori cu care am avut șansa să lucrez), e executantul principal al actelor lui atroce și probabil sub mănușile ei fine sunt încă multe pete de sânge. Rămâne să vedeți serialul!

 

„Cel mai drag mi-a fost să lucrez cu o distribuție tânără absolut fabuloasă”

 

Care au fost elementele cel mai provocatoare și cele mai dragi oferite de acest rol?

Provocator e orice rol, într-un anume fel, altfel nu ar avea haz să pășim la muncă zilnic la 5.30 dimineața :).  Cel mai drag mi-a fost să lucrez cu o distribuție tânără absolut fabuloasă, actori până în 23 de ani, serioși, talentați, haioși, oameni tandri și prieteni buni. A fost o bucurie să îi văd la lucru și să jucăm împreună. Și m-a bucurat prezența și îndrumarea unui regizor extraordinar ca Andreas Prochaska. 

 

Vicky McClure e binecunoscută publicului din România, mai ales după difuzarea de către TVR 2 a serialului „În numele legii”. Cum ați colaborat cu ea? 

Din păcate, eu și Vicky ne-am întâlnit doar în culise, personajele noastre sunt în tabere adverse și nu încrucișează spadele pe ecran. Dar o admir enorm și cred că ce a construit e perfect pentru serial, e o actriță foarte fermecătoare și interesantă. 

 

Dar cu Otto Farrant, interpretul lui Alex Rider (cu care, probabil, ați avut cele mai multe scene directe)? 

Nu am decât cuvinte de laudă pentru Otto. Să menții un asemenea personaj extrem de greu, solicitant fizic și psihic, timp de atâtea luni, non stop, cere un caracter cel puțin puternic. Otto nu numai că a făcut asta, dar prin talentul lui uriaș, prin farmec și personalitatea lui minunată, s-a păstrat mereu calm și a condus ansamblul către un serial, zic eu, foarte bun. Îi doresc mult succes și pot garanta pentru profesionalismul lui, pe lângă faptul că e un actor absolut excelent. Noi doi am început prima secvență trasă vreodată pentru „Alex Rider” și am încheiat într-o coregrafie de luptă spectaculoasă.  

 

Care au fost cele mai solicitante secvențe? 

Cred că ne-am speriat un pic la decolarea elicopterului de la cota 2000, dar a devenit atât de fabulos peisajul, încât am uitat de teamă cu fiecare dublă. Frumoasă meserie, să trăiești asemenea momente. Coregrafia de luptă a fost plăcută și rezolvată foarte rapid, e esențial să ai comunicare bună în cadrul acestor scene, altfel poate fi fatal, mai ales că nu am avut cascadori (în măsura în care se poate, eu fac tot ce e de făcut, mi se pare că aș renunța la aventură dacă aș lăsa pe altcineva). 

 

Cum au fost filmările din România? Au avut timp colegii de platou să vadă și să descopere ceva deosebit?

Marli Siu (actrița excelentă care o interpretează pe Kyra) și Otto au avut timp să descopere un pic, printre alții. Filmările din România au mers impecabil, dar asta era de așteptat. Avem echipe excelente și partea de producție română a fost absolut de 5 stele, ireproșabil și ușor de luat ca exemplu. Cred că echipa s-a bucurat mult de Sinaia, vorbeau despre asta până la finalul producției.  

 

„Sunt fericită să lucrez peste tot în lume, mă bucur să cunosc oamenii și artiștii minunați pe care natura meseriei mele mi-i aduce în viață”

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

For more fun and games check out #siberiamovie on #amazonprimevideo . #film #cinema #thriller #romantic #movie #keanureeves #cinephile #independent

A post shared by Ana Ularu (@anaularu) on Oct 16, 2018 at 2:07pm PDT

Ne puteți povesti câte ceva despre rolul din producția Netflix „Tribes of Europa”?  Când o vom putea vedea? Despre ce e povestea? S-au întrerupt filmările din cauza pandemiei?

Filmările au fost duse până la capăt, serialul e gata și așteaptă lansarea. E vorba despre o poveste post-apocalipsă tehnologică, cu o Europă divizată altfel decât prin granițe-prin triburi și ideologii. Serialul e foarte interesant, mă bucur mult de rolul meu de acolo și prin tematică și realizare e ceva inedit pe piață. Probabil 2021 va fi anul de lansare.  

 

Ați lucrat în producții impresionante, desfășurate în cele mai variate epoci – „Inferno”, „Serena”, „Siberia”, „Orașul de smarald”, „Familia Borgia”. Cum v-ați simțit în aceste călătorii în timp, între atâtea spații și mentalități cât se poate de diferite?

Sunt fericită să lucrez peste tot în lume, mă bucur să cunosc oamenii și artiștii minunați pe care natura meseriei mele mi-i aduce în viață, mă bucur să exist pentru diverse publicuri, dar cel mai important și cea mai mare bucurie îmi e să creez personaje, să inventez și să imaginez. Mă bucură meseria mea în sine, indiferent de contextul ei. De la filme uriașe la scurtmetraje studențești.  

 

Cât de mult vă influențează costumele și decorurile transpunerea în universul poveștii la care lucrați? 

Întotdeauna foarte mult. În viața civilă ne definim și dezvăluim prin alegeri vestimentare, prin concepte și gusturi. Un personaj nu e deloc diferit. Lumea din care el vine sau în care ajunge și armura care îl acoperă sunt esențiale pentru a-l ascunde sau arăta.  

Cum v-a schimbat pandemia viața profesională?

Am rămas fără spectacole, ceea ce m-a întristat foarte mult, îmi era dor de scenă, dar am realizat că nu era deloc momentul pentru astfel de răsfățuri personale. Avem o datorie ca specie să schimbăm acum cursul istoriei și să nu ne înscriem în paginile ei că „perioada când jumătate din populație a pierit”. Un artist nu încetează a fi artist. Creativitatea are alte supape-am scris un scenariu alături de partenerul meu, am făcut muzică, am descoperit idei, am citit… Viata mai e și altfel decât profesională și a fost o dezbărare de ego foarte binevenită pentru lumea noastră perioada asta.  

Clarificare: Interviul a fost acordat înaintea adoptării OUG privind deschiderea, organizarea și desfășurarea activității cinematografelor, instituțiilor de spectacole, și/sau concerte, începând cu data de 1 septembrie 2020.

 

„Teatrul și filmul se vor adapta și transforma, apoi retransforma, pentru că nu sunt doar utile, sunt esențiale”

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

Goal – achievement ratio optimistic through sheer thought. #cinema #lesfilmsquejaime #cassavettes #rowlands #goodmovies #ifyoumakemoviesyouwilllive #cahiersducinema #womanundertheinfluence

A post shared by Ana Ularu (@anaularu) on Feb 20, 2019 at 5:43pm PST

Cum vedeți evoluția teatrului și filmului în viitorul apropiat?

Nu pot anticipa. Teatrul și filmul se vor adapta și transforma, apoi retransforma. Pentru că nu sunt doar utile, sunt esențiale. 

 

Ce proiecte aveți pe scenă și pe ecran?

Aștept să îmi reiau spectacolele la Teatrul Act și Bulandra, poate sub auspicii mai fericite în cel de-al doilea caz. Începusem un proiect BBC anulat de pandemie, vom vedea care va fi soarta proiectelor noi în situația dată.  

 

Ce cărți v-au impresionat recent?

M-am îndrăgostit de „Here I Am” a lui Safran Foer, am iubit cartea asta. Și colecția „Zece Decembrie” a lui Saunders. Am recitit cu mare plăcere „Making Movies” a lui Lumet și acum mă amuz la „Eccentric Glamour” a lui Doonan, împreună cu Lucian Boia „Capcanele istoriei” și biografia lui Alexander McQueen „Blood Beneath the Skin”. Mereu citesc combinat și eclectic. Probabil mai departe voi continua cu Neagu Djuvara și biografia lui Grace Jones și cu Arkadi și Boris Strugațki. Am gusturi bizare.  

 

Vorbiți-ne un pic despre realizarea unei fotografii absolut speciale, care vă prezintă în multiple ipostaze în sala de cinema, realizată de Alex Gâlmeanu (care spunea că „o fotografie este ca o întâlnire între doi oameni. Dai ceva fain, primești ceva fain.”). Cum s-a născut ideea ei? Este vreun pic, acolo, o trimitere afectivă la experimentul magic al lui Abbas Kiarostami în „Shirin”?

Cred că inițial ideea s-a născut cu realizarea ei alături de Horațiu Mălăele, eu am fost dubla 2. 🙂 După o ședință foto Harper’s Bazaar, Alex și cu mine, care avem o istorie lungă de experiment (am făcut filme experimentale cu poeme și timinguri și diverse idei trăsnite împreună) am decis să facem și asta. Așa că am trecut prin toate scaunele de la Bulandra, fericită să fiu cabotină. Orice ocazie mi se dă să over-act, plonjez ca un uliu asupra-i. 🙂 Ador fotografia și ce pot crea cu Alex în general, e o bucurie să inventăm chestiuni vizuale.  

Urmărește-ne pe Google News