La mijloc de februarie, Discovery ne-a făcut cunoştinţă faţă în faţă cu Bear Grylls (40 de ani), la Londra: expertul în supravieţuire are, în perioada martie-mai, trei emisiuni noi pe postul amintit: „Insula lui Bear Grylls” (din 1 martie, de la 22.00), „Dincolo de limite cu Bear Grylls” (din 5 aprilie, de la 21.00) şi „Running Wild” (din mai). În această ultimă parte a interviului, aflaţi unde se simte cel mai bine şi care e kriptonita lui.
Interviu exclusiv cu Bear Grylls: partea I
Interviu exclusiv cu Bear Grylls: partea a II-a
Eşti un tip foarte activ. Stai vreodată cu burta în sus pe canapea, mâncând chipsuri?
Nu mă pricep la statul degeaba, încep să putrezesc… Eu sunt plin de energie în timpul zilei, nu-mi plac petrecerile. Shara (soţia lui – n.r.) spune „Ce tare, o să stăm în oraş până la 3 dimineaţa!” şi eu zic „Doamne, nu!”. E kriptonita mea. Îmi place să mă trezesc dimineaţa plin de energie şi să-i dau bătaie. Aşa am fost mereu.
Ai făcut multe lucruri până acum. Ce vrei neapărat să mai faci înainte să mori?
Lista se lungeşte în fiecare an. Sunt norocos, călătoresc prin toată lumea, dar problema e că spun „Mamă, trebuie să-mi aduc familia în canionul ăsta din Mexic”… Cu cât văd mai multe locuri, cu atât mai mult vreau să îi aduc acolo. Îmi iubesc locul de muncă, călătoresc mult anul acesta şi sunt recunoscător, dar am învăţat valoarea cuvântului „acasă”: nu contează decât să te întorci acasă întreg. Iubesc să-mi învăţ copiii de toate, să urc pe munţi alături de ei, să merg cu barca alături de ei…
Unde te simţi mai bine: în natură sau acasă?
Mă mândresc cu faptul că încerc să fiu un soţ şi un tată cât mai bun: asta contează. Aventurile mele sunt un job, dar eu sunt tată în esenţă. Restul e muncă.
Ce le spui copiilor tăi când pleci de acasă?
Le spun mereu că trebuie să ieşi din zona ta de confort. Deunăzi eram pe munte şi Huckleberry mă întreabă „Faci snowboarding cu mine?”. „Urăsc snowboarding-ul, îmi place schiul, nu vreau”, îi zic. Şi zice: „Mereu ne spui să ieşim din zona de confort, să ne asumăm un risc, să facem ceva nou în fiecare zi!”… Aaaa! A fi părinte înseamnă să oferi un exemplu pozitiv, nu? Cred că e o linie fină între muncă şi familie şi am învăţat, de-a lungul anilor, să stau de partea corectă a liniei. Nu-mi iese mereu… Poţi mereu să faci încă o emisiune, să ai şi mai mult succes, dar nu asta mă ghidează în viaţă: familia mea e prioritatea mea, întrebaţi-i pe tipii din echipa mea, vreau să-i învăţ pe copiii mei toate chestiile astea distractive.
Ce-ai face cu un an sabatic?
Chiar vorbeam recent la micul-dejun cu familia mea despre asta; i-am spus lui Jesse, băiatul nostru cel mare: „Dacă îţi iei examenele, iei o pauză de un semestru de la şcoală şi mergem cu barca pe mare”. Dar nu le-a luat… Mereu planificăm chestii distractive şi băieţii chiulesc des de la şcoală, alături de noi. Şi avem multe probleme din cauza asta. Dar mereu spun că prefer ca atunci când vor fi mari să-şi amintească de aventurile distractive în familie, nu de cum au crescut conform tuturor regulilor. Tata spunea „Trebuie să-ţi urmezi visele şi să îţi ajuţi prietenii pe parcurs”. Şi încerc să le spun acelaşi lucru şi copiilor mei.
