INTERVIU EXCLUSIV. Nadine: „Lucrez intens la o carte de povești”

TVMANIA: Cum ai primit vestea ca vei avea propia emisiune la TVR 1?  

NADINE: Cu bucurie si multa recunostinta ca am oportunitatea de a transmite catre cei ce privesc emisiunea, punctele mele de vedere pe diverse teme. 

Spuneai ca iti plac enorm de mult inceputurile. Ti-a fost dor sa te intorci pe micile ecrane? Ce ti-a lipsit cel mai mult? 

Nu mi-a lipsit si nici nu mi-a fost dor, deoarece am ales sa traiesc in prezent. Mi-as virusa prezentul daca m-as zbate in doruri si tanjire. Traiesc intens ce am aici si acum, iar ce vine, daca este pozitiv, este primit cu bucurie si recunostinta – cum a fost si momentul intoarcerii in televiziune. Daca nu vine, nici nu i se simte lipsa. Am un baietel de 9 ani, un barbat, 5 pisici, un catel si tomuri de carti ce asteapta sa fie citite. Trebuie sa n-ai minte sa ai asa ceva si sa duci dorul la altceva.  

Ai o emisiune care abordeaza diferite subiecte cu care ne confruntam. Cum iti alegi temele saptamanale?  

Temele vin din experienta mea cu cei ce participa la atelierele mele de dezvoltare personala. Apoi lucrez cu o echipă entuziată, care vine mereu cu propuneri de subiecte pe care să le abordăm şi legat de ce invitaţi ar fi potriviţi să vorbească despre respectivele teme. Sunt teme care planteaza in mentalul privitorului dorinta de a evolua, dorinta de semnificativ in relatie cu sinele.

Experienta ta de viata este o sursa de inspiratie. Ce crezi ca te-a ajutat sa treci prin cele mai grele momente ale vietii tale?  

Realizez, cu timpul, ca, de fapt, ceea ce m-a ajutat cu adevarat sa trec peste toate cate au venit in cale a fost faptul ca nu m-am bazat pe nimeni. Ca nu am avut asteptari de la nimeni. Deseori oamenii stagneaza sau esueaza motivand ca nu au fost sprijiniti, incurajati sau ajutati in vreun fel, ba ca, dimpotriva, au fost descurajati. Una dintre cele mai importante lectii de viata la care refuz sa renunt este ca nu am nevoie de nimeni sa ma laude, sa ma valideze, sa ma bata pe umar spunandu-mi ce treaba buna fac, nu am nevoie de imbratisari, cadouri, premii si ce mai simt oamenii nevoia sa li se intample pentru a simti ca sunt suficienti de buni… Orice lauda primita ma face sa simt ca sunt un catel mangaiat pe cap. Orice incurajare ma jigneste si ma reduce. Daca ma incurajezi, presupui ca eu nu imi stiu masura, nu ma cunosc, nu m-am analizat, iar asta este umilitor pentru un om de 42 de ani pe aceasta planeta. Daca abia m-am nascut, pot intelege ca inca nu am acumulat informatie/experienta despre cum merg lucrurile pe lumea asta, insa in cei 42 de ani AM TRAIT, n-am dormit. De accea nu pricep cum este posibil ca un adult sa fie confuz cand vine vorba de ale sale. Sa fii confuz despre ce se intampla pe Marte, pentru ca n-ai fost si nu iti poti imgina, dar despre oameni, relatii, profesie, emotii, sine, durere, ganduri, simtire, frici etc, poti afla din imediata ta apropiere. Prea multi adulti prefera sa ramana in stadiul de copii, plangandu-se la sfarsit ca nu au control asupra vietiilor lor. Pai nici nu ai cum, deoarece copiii au stapani- parintii, profesori si autoritatile, in general. Adultii parca implora sa aiba stapani – socrii, sefii, autoritatile, iubitii etc. Iar asta este o risipa de om, de potential si de destin.

Ne apropiem cu pasi repezi de luna decembrie, o luna care pentru majoritatea este descrisa ca fiind stresanta si haotica. Ce sfat le oferi cititorilor nostri cu privire la sanatatea mentala in luna aceasta?  

Starea mintii trebuie sa fie un proiect pentru fiecare dintre noi. Nu am investit in trupul meu, insa am investit in mintea mea. Inainte ma duceam la sala pentru a avea un trup frumos, acum primul lucru renunt la sala si orice altceva imi ia din timpul pe care vreau sa il investesc in mintea mea. Cel mai imporant mi se pare sa nu faci ceva doar pentru ca toata lumea il face, că altfel „te rade lumea”. Nu este obligatoriu sa faci sarmale, nu este obligatoriu sa te imbraci frumos si sa te duci la coafor de revelion, nu este obligatoriu sa bei alcool (ca sa ai cu ce ciocni) etc. Nu trebuie sa tai porc, nu trebuie sa mananci sorici si tot asa. Multi nu inteleg ca noi nu suntem bunicii nostri. Traim intro alta lume, insa vrem sa ne potrivim cu lumea creata de altii cu zeci si sute de ani in urma. Suntem intr-o mare disonanta, de aceea starea nu este de sarbatoare, ci de stres si haos. Noi facem bradul la 1 decembrie in Romania, ne dam cadouri cu familia si prietenii tot atunci, iar craciunul il facem undeva la cald, fara sarmale şi porc, si suntem tare fericiti.

Ai scris o carte de dezvoltare personală, „Îndeplinește-ți visurile și planul tău cu tine… Ai in plan sa scrii si partea a doua?  

Am inceput mai multe carti, dar mai toate sunt in stadiu de draft. Lucrez insa intens la o carte de povesti inspirationala si motivationala pentru copii. Am nevoie sa scriu si eu negru pe alb un mesaj din care copilul sa inteleaga ca exact asa cum este, exact asa trebuie sa fie si de el are nevoie omenirea. 

Care sunt lucrurile care îți fac viața completă acum? 

Fiintele din lumea mea si starea mintii mele. Daca nu aveam o stare a mintii buna, puteam sa am si luna dupa cer si as fi fost, asa cum pe multi ii vad, frustrata si nefericita. Insa am o minte care ma lasa sa ma bucur aici si acum de realitatea in care ma aflu.

Știu ca te-ai intros la școală. Mai bine mai târziu decât niciodată? 

Am terminat liceul la vremea respectiva, insa am picat o proba la bac. In loc sa dau doar proba, am ales sa refac tot liceul. Pentru ca l-am terminat, nu aveam voie sa reiau doar ultimul an sau de la un an anume. Si tot pentru ca l-am terminat, nu am avut voie sa il refac la stat. Asadar, m-am reinscris din clasa a 9 a la un liceu privat. As fi facut-o si daca trebuia sa reiau scoala de la a 5-a. Fiecare dintre noi poate reface orice segment din viata sa pe care nu il considera bine facut. In cazul meu scoala avea nevoie de mai multa atentie. Iubesc sa merg la scoala si ador sa imi fac lectiile si sa studiez. Iubesc profesorii, iar intalnirile cu ei le percep drept privilegii. Unii dintre ei sunt mai mici decat mine, iar la inceput, prezenta mea in clasa parea a fi o gluma. In timp, si-au dat seama ca vin la scoala  si ca invat pe bune. 

Te vei întoarce la muzică vreodată? 

Ma indoiesc. Incep sa pricep despre mine ca singura mea pasiune este de a pricepe misterul in care ne aflam ca oameni pe lumea asta, iar toate activitatile sunt elemente care ma aduc in pozitia de a pricepe mai bine bucati din mister.  De vreo 4 ani sunt obsesiva cu scoala si cu studiul. Studiez filozofia, metafizica, biologia, literatura universala, poezia si altele. Gandul sa las cititul pentru cantat imi inspira anomalie. Mai stiu si ca viata este formata din segmente distincte. Acum ma aflu in segmentul studiu. Sunt deschisa pentru orice noua directie, insa ma indoiesc ca ar fi muzica. 

Ce sfat i-ai da acum lui Nadine de la 20 de ani? 

Sa plece mai repede din tara. Am plecat la 23 de ani… cu cat mai repede, cu atat mai bine ar fi fost. Traiam intr-un mediu toxic si ma manifestam ca atare.

Cum a fost 2019 pentru tine?  

Ca fiecare an, un an bun ! Am invatat mai multe despre mine si lume, iar asta mi-a facut viata si mai armonioasa, la randul meu putand sa investesc in armonia altora. 

Ai planuri de vacanta in perioada urmatoare? Daca da, ce destinatie ai ales?  

In fiecare an plecam in America. Iubesc acea tara, acel sistem si acei oameni. Si au construit o societate deschisa spre evolutie. Evolutia, atat la nivel social cat si individual, este incurajata de majoritate. 

Credit foto: Robert Chirileanu