Irina Păcurariu (50 de ani), realizatoarea emisiunii „Rețeaua de idoli” de la TVR 1, este o împătimită căutătoare de povești și mereu atrasă de oameni de valoare. Aceasta are planuri mari pentru acest an, unul dintre ele fiind o călătorie în Himalaya.
TVMANIA: Când vei reveni pe micile ecrane?
IRINA PĂCURARIU: Când vor intra grilele de primăvară pe ecrane, cred că înafară de știri și emisiunile curente toată lumea e în faza de pregătire a noilor producții. Există această pauză între grile, din fericire pentru noi toți, realizatorii de televiziune care pregătim emisiuni al cărui conținut presupune deplasări, filmări complexe, ore lungi de editare. Ar fi imposibil să venim cu serii noi continuu, mai ales că în cazul proiectului nostru, facem lucrurile posibile cu o echipă foarte mică și emisiunea se dorește unitară, de autor, cu un ritm și într-un format pe care încercăm să le păstrăm aceleași la fiecare subiect.
Ce reportaje pregătești pentru noul sezon al emisiunii „Rețeaua de idoli”?
Am câteva personaje care sunt pe ‘lista mea scurtă” și pe care le-am tot amânat fie pentru că nu e ușor să le convingi să accepte un interviu, fie pentru că programul nu a avut ferestre pentru întâlnirea de filmare. Pe de altă parte, pe o piață atât de mică a emisiunilor de gen nu suntem atât de mulți încât să nu ne știm toți așa încât marele pariu este să nu repetăm invitații, subiectele sau poveștile pe care decidem să le spunem tututror. Proiectul meu cu idoli presupune întâlniri cu oameni care fie sunt ei foarte iubiți, fie au reușit să realizeze lucruri populare și urmările de mii de oameni….deci un interviu cu adevărat surprinzător e de fiecare data un pariu.
Ce alte proiecte ai în plan pentru 2020?
Anul acesta va fi unul în care se vor împlini 25 de ani de când Ticu, Ticu Lăcătușu, adică tatăl fetelor mele, a urcat în premieră pentru România pe Everest. Ca orice lucru prețios și unic, am amânat să lansăm documentarul despre această performanță care l-a pus în cărțile de istorie a acestui sport în care nu există jumătăți de măsură. Pentru el a fost mai important să finalizeze proiectul TOP7, adică ascensiunea celor mai înalți munți de pe toate continentele, și până în acest moment este singurul român care a realizat performanța, să urce munți în premieră, să consolideze comunități cu care să protejeze zone naturale de o frumusețe și o bogăție încă nealterate complet de oameni, să ridice școli în Nepalul distrus acum câțiva ani de un cutrenur devastator. Eu, ce să zic, am cam avut și eu ceva treabă … așa că acum, după 25 de ani, e cazul să facem lucurile să se întâmple. Ticu lucrează la o carte, eu organizez o deplasare de filmare în Himalaya, unde vreau să mă întorc și să finalizez înregistrrile pentru documentar…avem treabă!
Arati extraordinar de bine! Consideri ca viata in afara Bucurestiului ti-a adus beneficii? Daca da, care sunt acelea?
Mulțumesc, e o iluzie, dar nu se refuză așa un compliment! Nu știu dacă are legătură cu distanța de București, pentru care plătesc totuși un preț destul de dur cu naveta, dar știu că nimic nu poate înlocui aerul curat, o dupăamiază în pădure sau timp tihnit, fără claxoane și isterii din trafic. Cred că e mai complicat să evadezi din București decât dintr-un oraș liniștit în care nu-ți ia mai mult de jumătate de oră să ajungi oriunde…dar, atenție, fiecare alegere vine cu prețul ei.
Pentru că arăți atât de bine, cât la sută consideri că este genetică și cât timp și dedicare consideri că este îngrijirea personală?
E clar că ceva noroc am avut și asta numai dacă luăm în considerare că astăzi, da, chiar astăzi, e prima zi în care am început să merg la niște ședințe de tonifiere pentru care am și început colaborarea cu o antrenoare. Pentru prima dată a fost fain, eu am supraviețuit, ea mi-a dezvăluit povestea ei de viață, care a adus-o să facă ce face acum. A fost mereu supraponderală, un copil ironizat chiar de profesorii de sport și după încercări eșuate de a slăbi, cu regimuri alimentare, a ajuns să facă antrenamente X-body, care înseamnă mișcare completată de un costum special cu electrozi care fac și ei mușchii să lucreze. A ajuns la 50 de kg, e specialistă în X Body și de 2 ani a devenit antrenor, renunțănd la specializarea ei în comunicare și marketing. O chemă Andreea și e unul dintre anonimii care inspiră și motivează, fără să devină cu adevărat populari, dar care chiar reușesc să facă din exemplul personal o cale de urmat.
Am văzut pe rețelele de socializare că ai fost pe pârtia de schi. Cum ți-ai descoperit această pasiune?
Datorită lui Ticu, el m-a dus acum multă vreme pe primul deal pe care l-am coborât și de pe care m-am oprit în fântâna unui sătean, nu, nu complet, doar în zidul exterior.
Ce oameni te inspiră?
Cei fără frica de a fi la fel cu restul. Îmi plac oamenii liberi de prejudecăți, vizionarii, cei care lasă ceva în urmă. Chiar în Rețeaua de idoli am cunoscut mai bine câțiva exemplari, ca Oana Pellea sau Gică Hagi…am ales doi dintre eroii ultimului sezon pentru că pe fiecare l-am descoperit complet altfel decât îl bănuiam. Gheorghe Hagi are o ambiție incredibilă, este un om pentru care nu există locul 2 și e foarte vulnerabil când vine vorba de copiii lui. Oane Pellea e o poveste. Am spus doar două nume dar lista e incredibilă și vreau să cred că de la Tudor Gheorghe sau Sofia Vicoveanca, de la Andrei Șerban, Constantin Chiriac, neobositul director al Festivalului de Teatru de la Sibiu sau de la Florin Piersic, despre care credem că știm tot, am reușit să aflu istorii nespuse nimănui și, important pentru mine, am reușit să-i aduc în fața lumii ca pe niște oameni normali, la fel cu noi toți, care răd, oftează sau își țin greu lacrimile în frâu.
