INTERVIU. Jesse Armstrong ne-a vorbit despre „lumea dură, populată de bărbați care se poartă ca Trump” din „Succesiunea”

Oamenii te cunosc mai mult pentru comedii… Și acest serial e amuzant – dar de ce ți-ai dorit ceva mai dramatic?

Jesse Armstrong: Așa mi-a dictat subiectul. Puteam să încerc să îl transform și într-un sitcom despre o astfel de familie, e drept… Mă bucur că ți se pare amuzant, pentru că are elemente de comedie, dar e și foarte realist și epic. Și e mai scump decât un serial de comedie. Oricum, adevărul e unul singur – așa mi-am dorit să scriu serialul.

E foarte britanic felul în care se poziționează personajele unele față de altele și modul în care vorbesc. Nu sunt onești…

Jesse Armstrong: Nu, nu sunt. Și sper să vă trezească interesul, deși sunt falși. Probabil că aici apare aerul ăsta britanic. Vreau să arăt că lumea asta este chiar atât de bogată și de ușoară, dar nu vreau să pară mai strălucitoare decât este în realitate. Vreau ca portretul zugrăvit să fie cât mai realist.

Nu e deloc un portret strălucitor – e sălbatic și brutal.

Jesse Armstrong: Da și așa am vrut să scriem, dar se bazează totul pe cercetări serioase – este o lume dură, majoritar populată de bărbați care se poartă ca Trump – care cred că trebuie să câștige cu orice preț și să își distrugă rivalii. Dacă celălalt plânge, știi că ai câștigat.

De ce se potrivește atât de bine cu povestea o familie care conduce un concern media?

Jesse Armstrong: Îmi plac dramele de familie. Serialele mele favorite sunt „Clanul Soprano” și „Sub Pământ SRL”. Îmi place dinamica de familie. Dar nu am vrut să scriu despre o familie oarecare, ci despre una ale cărei discuții pot influența percepția restului lumii, căci ei dau tonul știrilor. Mă interesează puterea și familia asta are foarte multă putere.

Ce cărți ai citit și cu ce oameni te-ai întâlnit când ai creat personajele?

Jesse Armstrong: În primul rând, am avut mult ajutor – Marissa Marr, care a lucrat la Wall Street Journal și a scris despre Disney, Redstone și alte povești similare legate de concernele media. Și am citit multe cărți și reviste. Media adoră să scrie despre media – sunt enorm de multe articole despre magnații din domeniu. Vă rog să citiți aceste cărți scrise despre Disney, Redstone și Comcast. Am scris și un scenariu despre familia Murdoch – foarte diferit de acesta. Lumea crede că există un singur clan ce domină media – nimic mai adevărat. NBC-ul e Comcast, adică familia Robert. ABC-ul e Disney, care a fost o dinastie – numele continuă. Și există grupul Sinclair, axat în primul rând pe televiziuni locale și care e foarte de dreapta și pro Trump. Și mai sunt Rebecca și Robert Mercer, care conduc Breitbart și au înființat Cambridge Analytica. Sunt foarte multe familii ce domină media în America – sigur, nu sunt toate la fel de disfuncționale ca cea din serial, dar cred realmente că e foarte greu să fii foarte bogat, muncitor, cu copii și nemuritor prin ceea ce lași după tine. Și, uneori, copiii lor nu merită să primească rodul muncii părinților și așa apar problemele.

Asta e marea diferență între Logan și copiii lui – el a pornit de jos, ei au primit totul pe tavă…

Jesse Armstrong: Da. Și orice părinte își vrea copiii fericiți. Și le dă totul pentru ca, mai târziu, când fac 21 de ani, să realizeze că acești copii nu au avut parte de dificultăți, ceea ce nu e bine. Și e foarte crud să vrea să îi schimbe când sunt deja mari. E ca la familia regală – nimeni nu vrea poziția, toată lumea vrea banii. Contează cum vezi viața, dar dacă ai suficienți bani să trăiești bine, de ce nu ai vrea ce au ei?

Da. În poziția lor nu există autonomie sau drept la viață privată, nu?

Jesse Armstrong: Da, nu pot discuta cu nimeni fără ca interlocutorul să nu ia în calcul tot ceea ce simbolizează numele lor. Și nu au cum să scape din situația asta. Și cei mai mulți copii din astfel de familii își acceptă rolul știind că asta o să le aducă dragostea și atenția părinților sau, mă rog, ceea ce trece drept dragoste și atenție părintească în astfel de familii.

Dar fiecare abordează altfel problema. Kendall nu își dorește decât aprobarea tatălui. Ceilalți par mai puțin disperați. Crezi că contează ordinea în care s-au născut?

Jesse Armstrong: Am stat mult de vorbă cu ceilalți scenariși despre ordinea în care s-au născut, și ei cred că e foarte importantă. Unii cred că e destinul. Nu știu dacă e chiar destinul, cred că mai contează și sexul și genul – nu cred că, având un tată sexist, Shiv ar putea prelua afacerea familiei. Shiv e mai aptă ca ceilalți să aleagă în viață și Logan vede că ea e cea mai capabilă și mai lucidă dintre copiii lui și cum nici nu pare interesată de subiect, devine și mai atractivă.

Aspectul genului e foarte interesant, căci pare să nu prea conteze în serial deși avem o grămadă de personaje feminine, pare un serial despre masculinitate, nu crezi?

Jesse Armstrong: Ba da. E un subiect foarte masculin. Dar este și un serial despre supraviețuirea unui nume cu greutate și despre modul în care e mai bine să conduci afacerea – modern sau tradițional.

Știu că ai scris serialul înainte ca Trump să iasă președinte, dar crezi că plutește ceva în aer apropo de cum percepem bogăția și moștenirea?

Jesse Armstrong: E adevărat că l-am scris înainte, dar am avut prima lectură cu actorii chiar în ziua alegerilor. A fost foarte ciudat. Adam McKay a dat o petrecere pentru victoria lui Hillary Clinton, ceea ce a fost și mai ciudat. Oamenii mai inteligenți ca mine au simțit că o să iasă Trump, că sosise momentul lui. Am citit despre multe familii din media, deci și despre Trump, și ne uitam la fotografia lui Eric și ne întrebam care dintre copii ar trebui să preia toată afacerea și dacă Trump chiar a pornit de jos. Am discutat mult despre ei. Sigur, rămâne o familie fictivă – dar se simte o creștere a scepticismului și a interesului față de ce înseamnă bogăția și cum este ea dobândită.

Crezi că americanii se pricep mai bine să păstreze banii moșteniți?

Jesse Armstrong: Cred că perioada de acumulare de capital din Anglia este acum veche de vreo 100 – 150 de ani. Dar americanii se pricep la dăruit bani. Familiile Carnegie, Rockefeller și restul au făcut enorm de multe opere de caritate de-a lungul secolelor.

E prima dată când scrii cu mai mulți scenariști?

Jesse Armstrong: Nu, a fost la fel la „Fresh Meat”. Și fiecare grup de lucru e diferit, dar îmi place să scriu așa. Îmi place foarte mult. E un grup minunat – m-a ajutat mult în primele șase luni de administrație Trump… Am lucrat cu precădere în Londra și doar când am început preproducția ne-am mutat la New York. Dar a fost un grup mixt de scenariști, englezi și americani.

Am o întrebare despre scenariul cu familia Murdoch. De ce crezi că nu a mers? Era prea fierbinte subiectul?

Jesse Armstrong: Aș vrea să spun că e o conspirație, dar am multe scenarii scrise și netransformate în film. Nu cred că se opune cineva unui film despre „The Beatles” sau „Lee Atwater”. Și asta e valabil pentru foarte mulți scenariști – nu cred că a intervenit familia Murdoch ca să mă oprească. Pur și simplu nu a mers.