INTERVIU. Marius Constantinescu: „La jumătatea lui iulie, mergem în trei la mare, în Turcia”

Cum a fost primul sezon din emisiunea „Vizual”, pe care o realizezi la TVR 3?

Sincer, o bucurie. Nu a fost deloc uşor, pentru că suntem o echipă mică şi cu resurse tehnice limitate (filmări, montaje), ceea ce ne obligă la o echilibristică specială printre subiecte şi personaje. E ceea ce, de altfel, încercăm să îi convingem pe toţi cei care ne invită să reflectăm evenimente. Unele sunt extrem de tentante şi valoroase, dar niciodată nu le vom putea acoperi aşa cum face o echipă de ştiri. Pe de altă parte, am redescoperit bucuria de a face o emisiune cu toată creativitatea şi libertatea de care ne putem bucura. A colegilor mei din fiecare zonă de producţie şi a mea. Când poţi să filmezi neîngrădit de o anumită rigoare, când poţi să montezi altfel, cu pedala ineditului apăsată, când poţi să faci un interviu cu o figură fascinantă, bogată în idei, acestea sunt privilegii greu de negat.

Care sunt provocările cele mai mari ale emisiunii?

Slalomul printre subiecte. Selecţia lor, mai ales în perioade ca aceasta, când, oriunde ai întoarce capul, se întâmplă ceva absolut remarcabil în zona culturală. Rezolvarea lor, astfel încât să păstrăm un picior în actualitate, dar să ne permitem şi capul în nori, ceea ce ne garantează o abordare proaspătă şi creativă. E greu să spui nu unei premiere teatrale, cinematografice, unui vernisaj aşteptat de multă lume şi e şi mai greu să explici că faci acest lucru nu pentru că nu ar fi interesant, ci pentru că nu ai cu cine şi cu ce. Editorial, suntem o mână de oameni, fiecare implicat şi în alte emisiuni. Tragem tare.

Ce momente și ce întâlniri prilejuite de emisiune te-au bucurat în mod deosebit?

Andrei Şerban, fără discuţie. Nu mai făcusem un interviu mare cu el din timpurile emisiunii „Profil. Poveste. Personaj”, din 2011. A fost o revedere atât de gratificantă intelectual şi uman, genul acela de discuţie sub ochii camerelor de filmat care îţi dă senzaţia că încă mai merită să faci meseria asta. Mi-a plăcut de Ann Hindry, curatorul colecţiei de artă contemporană Renault, o distinsă doamnă cu un şarm franţuzesc nebun. Mă bucur de fiecare glosare în zona inepuizabilă a parfumului (iar Ramon Monegal a fost un interlocutor foarte plăcut). Mario Frangoulis nu a jucat deloc rolul starului inaccesibil, ci al unui partener de discuţie sincer, simplu, cald şi empatic. 

Ce planuri de vacanță ai? 

Sincer, vreau un pic de odihnă. La început de iulie mergem câteva zile într-o destinaţie surpriză, pentru că este ziua de naştere a Ioanei şi aniversarea căsătoriei noastre. Apoi, la jumătatea lui iulie, mergem în trei la mare, în Turcia, ţara pe care am ales-o de mai mulţi ani drept destinaţie estivală nelipsită. Mare şi plaje splendide, hotel fabulos şi câteva zile de binemeritat şi mult aşteptat răsfăţ. În august voi avea evenimente de prezentat şi sper să facem câteva filmări şi pentru noul sezon de „Vizual”, dar aş vrea să mai strecurăm câteva zile de evadare şi atunci. 

Ce îți este dor să faci și nu ai mai reușit în ultima vreme?

Bună întrebare! Mi-e dor să citesc de voie, nu că trebuie, pentru vreo lansare sau interviu. Mi-e dor să beau tone de limonadă neîndulcită cu mentă şi apă minerală. Mi-e dor să mă plimb fără ţintă pe străzile care îmi sunt dragi din Bucureşti. Mi-e dor să pierd şirul minutelor într-o librărie. Chiar râdeam că am fost de atâtea ori la Modul Cărtureşti (locul nostru de filmare), dar nu am apucat să răsfoiesc nicio carte. Mi-e dor de un spectacol bun de operă, asta tot timpul. Ah, şi mi-e dor să scriu pentru mine, nu neapărat pentru alţi ochi. Cel puţin în primă fază.  

În ce măsură mai ai timp să păstrezi legătura cu lumea muzicală, care îți este atât de dragă?

Mai rar decât mi-aş dori. Prezint, în continuare, multe evenimente muzicale. Am filmat, cu doar câteva zile în urmă, un interviu uriaş cu o mare figură a muzicii, un interviu ca în vremurile mele cele mai bune, cum spun, mai în glumă, mai în serios. Ascult muzică şi citesc despre muzică ori de câte ori am ocazia. Pe de altă parte, mă tem că anul acesta va însemna şi o premieră neaşteptată şi nedorită: primul an (din 2005 încoace) în care nu voi fi implicat în Festivalul Internaţional „George Enescu”. După cum ştii, TVR a pierdut drepturile de transmitere şi difuzare a concertelor din Festival. În aceste condiţii, nu ştiu dacă mai este legitimă o nouă serie de interviuri cu marii artişti prezenţi la Bucureşti. De asemenea, nu ştiu dacă voi mai face Jurnalul meu de Festival. Sunt mâhnit şi revoltat de această contraperformanţă a conducerii Televiziunii Române. 

Ce „evadări” vizuale ne recomanzi în această perioadă de vară, ce cărți, filme, piese sau concerte te-au impresionat recent?

Stau încă sub imperiul celei mai puternice experienţe de lectură pe care am avut-o anul acesta: „O viaţă măruntă” de Hanya Yanagihara. Nu e, nici pe departe, genul de carte cu care să te tolăneşti pe şezlong, la plajă. Pe de altă parte, e cartea care te subjugă, te implică aproape fizic, te trece prin tot spectrul de stări, te doare, te limpezeşte, te termină, te renaşte şi te termină la loc. Pentru zilele în care vrei să citeşti până uiţi de tine, e alegerea ideală, doar că te pustieşte mai ceva ca o vijelie de vară. Teatral, nu îmi pot scoate din cap „Pădurea spânzuraţilor” de Radu Afrim. Aştept noua stagiune, pentru că e un spectacol care se cere revizitat. În cheie mai lejeră, mai acidulată, cea mai recentă premieră a lui Andrei Şerban de la Teatrul Bulandra, „Nebănuitele chinuri ale dragostei” de Shakespeare, e un hiatus colorat, sprinţar, inteligent, inventiv pus în scenă şi excelent jucat. Muzical, Ed Sheeran era un concert pe care îl aşteptam de mult. Filme recunosc că nu am mai avut puterea să văd. Seriale. Ultra-discutatele „Cernobîl” şi „Marile minciuni nevinovate”. Cam la asta se rezumă prezenţa mea în faţa unui ecran în ultimele săptămâni.

Cum mai putem depista azi informația de calitate într-un noian de știri de toate felurile, venite pe toate canalele de comunicare?

Poate că o să te amuze răspunsul meu: fiind noi înşine un public de calitate. În felul acesta, ştim exact unde să căutăm informaţie serioasă, documentată, livrată profesionist şi complet. E ca şi cu obiceiurile noastre de cumpărare. Ştim exact în ce magazine vom găsi haine din materiale bune, croite şi cusute ireproşabil. Dacă asta ne dorim, acolo vom merge să cumpărăm. Şlefuindu-ne continuu. 

Când se va relua emisiunea în toamnă și ce ne poți dezvălui din sezonul viitor?  

Sper ca la începutul lui octombrie să venim cu sezonul II. Sunt atâtea zone ale vizualităţii în care îmi doresc să mergem… Prima mea emisiune de autor ca angajat al TVR, acum mulţi ani, se numea „V… de la Vizual”. Mă bucur că acum, cu acest VIZUAL, adaptat vârstei şi discursului meu public, pot vizita şi revizita zone care îmi sunt dragi şi care mă fascinează în continuare: advertising-ul, branding-ul, design-ul de produs, design-ul floral, filmul, videoclipul muzical, artele vizuale. Pe toate le veţi găsi în noul sezon. De asemenea, toamna vine cu o serie considerabilă de evenimente internaţionale de primă linie. Sper să le vedeţi şi la „Vizual”. Noi aşa vrem.  

Credit foto: Cezarina Hărăbor