După mai mulți ani petrecuți ca reporter la Pro TV, Irina Gologan a încercat pentru o perioadă un alt domeniu. Însă televiziunea dă dependență, așa că a revenit pe micul ecran, la Prima TV, unde alături de Daniel Osmanovici prezintă „Focus la prima oră”. În același timp însă este și mămica a două fetițe extreme de energice. Cum face față programului încărcat? Iată ce ne-a dezvăluit prezentatoarea TV…
După o perioadă în marketing și PR, ai revenit în televiziune.Ce are micul ecran atât de atrăgător?
Da, așa e. Am rezistat departe 2 ani. De fiecare dată când acordam vreun interviu presei mă cuprindea o nostalgie imensă. Nu știu să îți spun exact ce are atât de atrăgător, însă e clar că facem un cuplu bun, eu și televiziunea.
Probabil adrenalina este cea care nu mă lasă să mă îndepărtez prea mult. Eu, de fel, sunt un om extrem de „la locul lui, nu fac lucruri nebuneșți , așa că jobul asta vine că o completare perfectă a vieții mele monotone. 🙂
Plus că eu sunt convinsă că jurnalismul nu e un job, e o meserie. Genul acela de meserie pe care o faci și când te ocupi cu altceva. Îți rămâne aproape de inima, e un skill. Imaginați-va un cizmar care închide prăvălia. El mereu va ști să repare pantofi. Corect ? El va avea mereu această meserie. Cam așa e și cu jurnalismul. Iubesc televiziunea și cred că și ea mă iubește pe mine.
Ce îți place cel mai tare formatul pe care îl prezinți acum? Și ce anume îți dă cele mai multe bătăi de cap?
M-a atras din prima secundă ideea de matinal. Având doi copii, ziua oricum începea devreme, așa că mi s-a părut că se potrivește mănușă stilului meu de viața. Asta dacă e să vorbim de program. Dar sunt multe care îmi plac la acest format. Este extrem de interactiv, îmi da energie și sper că și celor de acasă.
Daniel este un partener excelent și cred că ne completăm foarte bine. Este un format care îmbină informația cu buna dispoziție. Bătăi de cap nu cred că există. Mi-ar plăcea însă să trecem peste această pandemie și să putem avea mai mulți invitați în platou. Mai ales că avem și un platou nou, plin de culoare și de căldură.
Care sunt lucrurile de care eșți dependentă la prima oră, în zilele lucrătoare? 🙂
Beau două cafele în intervalul 5-7. Și în fiecare zi, în timpul programului beau o cană de ceai. Nu știu dacă se numește dependentă. E mai degrabă o obișnuință.
Cum reușeșți să te împaci între televiziune și familie?
Cu brio! Sunt foarte organizată, am un orar stabilit al săptămânii și doar dacă e ceva imprevizibil mă abat de la direcție. În rest lucrurile merg foarte bine. Soțul meu duce fetele la școală, eu le iau. Tot eu mă ocup de programul și de activitățile extrașcolare. Seara le preia din nou soțul meu, pentru tot ce înseamnă pregătirea pentru culcare.
Ai două fetițe minunate. Povestește-ne un pic despre ele…
Da, chiar sunt minunate Ema și Roa. Ema are 7 ani, este în clasa pregătitoare, iar Roa se pregătește și ea pentru începutul școlii, din toamnă. Sunt două fetițe pline de energie, mă umplu efectiv de bucurie și de iubire. Sunt sursa mea principala de energie și de tot ce e bun pe pământul asta. Mereu fac nebunii specifice copilăriei și chiar rad cu colegii care mă întreabă mereu : ce mai fac fetele?
Și eu, normal că mă laud zilnic :). Tind să cred că vor străluci. Sunt atrase de artă, de scenă, poate chiar de televiziune. Le iau cu mine la serviciu câteodată și le văd fascinația pe chipuri.
Ema visează să fie jurnalist sau actrița, iar Roa crede că este Michael Jackson, reîncarnat. Este efectiv îndrăgostită de muzică lui și evident, că asta ascultăm și dansăm zilnic. E adevărat că pentru o perioada a fost Queen, apoi Bruno Marș, despre care spunea că va fi soțul ei, dar acum Michael e la putere. Și da, vrea să meargă la dansuri.
Ce îți place să faci când ai timp doar pentru tine?
Nu am timp doar pentru mine. Și nu am pentru că nu am vrut sau am evitat să îmi fac. Nu spun că este bine așa. Probabil încă simt că fetele au nevoie de mine 100% și cred că trebuie să fiu acolo mereu. Cu siguranță, va veni și vremea mea, în 2-3 ani, când ele vor fi mai independente și, probabil, vor cere ele o ușoară dezlipire de mami. Recunosc însă că o dată pe an, plec într-o vacanță doar cu soțul meu. E nevoie de așa ceva și încurajez cuplurile care au copii să facă asta.