Irina Reisler: „Este important să slăbești pentru tine, nu pentru alții, nu pentru haine, nu pentru că vine vacanța…”

TVmania: Majoritatea poveștilor despre slăbit încep cu „aveam xxx de kilograme, nu mă simțeam bine, aveam probleme de sănătate…”. Dar cum ajungi în acest punct? Ce ar trebui să faci pe parcurs ca să nu ajungi acolo. Când ar trebui să te oprești și să-ți spui că trebuie să faci o schimbare?

Irina Reisler: Drumul către conștientizare este lung și treci prin multe etape, până când ajungi să spui „Stop, până aici!”… Am povestit despre fiecare în parte, în cartea „De la 100, la 50 de kilograme. Vreau, pot, fac, pentru că merit”. Titlul cărții oferă cel mai bun răspuns: te oprești din mâncat, atunci când te descoperi, atunci când îți dai seama că Vrei, Poți, Faci, pentru că Meriți. Din acest punct, începe drumul spre victorie, spre reușită în lupta cu kilogramele. Până când nu ajungi să înțelegi că MERIȚI să fii sănătos, că meriți o viață mai bună și mai frumoasă, nici un argument nu poate susține această luptă deloc ușoară. Pentru că este foarte important, poate cel mai important, să slăbești pentru tine, nu pentru alții, nu pentru haine, nu pentru că vine vacanța, nu pentru că alte femei sunt slabe, nu pentru că soțul nu te mai place. Nu. Trebuie să slăbești pentru că vrei să fii un om sănătos. Pentru tine și pentru cei pe care îi iubești. Ce trebuie să faci, ca să nu ajungi supraponderal? Trebuie să nu fii autosuficient și să spui: „Lasă că știu eu ce fac cu viața mea” sau „Mie nu mi se poate întâmpla”. Trebuie să înveți. Trebuie să te respecți. Trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci. Nu sunt vorbe goale, nici stereotipuri. Este adevărul gol-goluț.

TVmania: În ce ar trebui să conste această schimbare?

Irina Reisler: Așa cum am spus, slăbirea nu înseamnă doar ceea ce mănânci. Schimbarea, în cazul meu, a însemnat resetare. Start și de la capăt. În anul de regim – atât a durat lupta mea cu kilogramele – m-am schimbat cu totul, pe de-a-ntregul. Mi-am schimbat înfățișarea, m-am redus la jumătate, practic. Mi-am schimbat modul de a mânca, de a trăi, de a mă îmbrăca, de a gândi, de a mă iubi și de a iubi. Cariera mea s-a schimbat. Am lucrat foarte mult cu mine, mi-am primit Lecțiile, am făcut plățile pentru greșelile mele, am învățat ce înseamnă răbdarea, recunoștința, am făcut cunoștință cu organismul meu – schimbările au fost multe și pe viață. Iar în carte, am încercat să surprind, pas cu pas, tot ce am trăit în timpul luptei cu suta de kilograme.

TVmania: Odată ajuns la obezitate, care ar fi primul lucru pe care ar trebui să-l faci?

Irina Reisler: Eu am ajuns la 100 de kilograme, în timpul sarcinii. Și am început lupta cu kilogramele când Anisia, fetița mea, avea 9 luni. De la nașterea ei și până când s-a întâmplat incidentul care a produs declicul, nu am avut timp prea mult să mă gândesc la mine, la problema cu care mă confruntam. Însă, din ziua în care mi-a fost teamă că voi muri din cauza kilogramelor în plus, nu m-am mai oprit din regim, până când nu am ajuns la o greutate normală. Cred că, în momentul în care conștientizăm pericolul obezității, trebuie să acționăm. Acum, nu de luni. Pe termen lung, atât cât e necesar, nu doar o lună. Eu am tăiat pisica, așa cum se spune. Ca să ajung jumătate din cât eram, jumătățile de măsură nu ar fi funcționat.

TVmania: Cât de mult crezi că este importantă atitudinea celor din jur în momentul în care vrei să slăbești?

Irina Reisler: Este și nu este. Tu trebuie să faci echipă cu tine, cu organismul tău, cu regimul tău de slăbire. Ceilalți trebuie să trăiască normal, fără să simtă privațiuni sau tensiuni, pentru că tu ții dieta. Pentru mine, a fost important altceva: ca oamenii să înțeleagă că, dacă am spus „nu mănânc prăjitura”, chiar nu mănânc prăjitura. Fără supărare, fără să se considere jigniți. Pentru mine, acesta a fost sprijinul pe care l-am cerut: să mi se respecte decizia și drumul ales. A fost o relație de reciprocitate: eu le-am respectat alor mei alimentația, am continuat să gătesc normal pentru ei; la rândul lor, mi-au respectat dieta, fără să spună vreodată „Hai, gustă și tu, ca n-o fi foc!”.

TVmania: Cum a fost în cazul tău? Ai avut pe cineva aproape de tine în acele momente? Ne poți povesti?

Irina Reisler: Am trăit normal, așa cum am spus, alături de toți ai mei. Lupta mea a fost treaba mea. Nu eram bolnavă sau neputincioasă. Din contră, eram puternică, fericită că fac această schimbare, entuziasmată de rezultate. Acel an a fost fantastic! Aș fi putut muta munții din loc! Iar când oboseam sau îmi era greu, îmi reaminteam că orice are un preț, pe lumea asta. Și despre aceste trăiri am povestit în carte. Practic, tot sufletul meu e așezat în cele 200 de pagini ale cărții.

TVmania: Cât de multă hotărâre, cât curaj și cât efort a trebuit să depui pentru a reveni la o greutate normală?

Irina Reisler: Hotărâre infinită. Curaj nemărginit. Efort… atât cât am putut duce. Se spune că Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce. În momentul în care am învățat ce înseamnă Răbdarea, efortul a devenit suportabil. Sincer, atât de mult mi-am dorit să trăiesc și să mă bucur de miracolul din viața mea, numit Anisia, încât nu am simțit că efortul acelui an a fost copleșitor. Deloc.

TVmania: Ce ți-a fost cel mai greu?

Irina Reisler: Să scap de vechile dependențe. Într-o primă fază a oricărui regim de slăbire apare un fel de sevraj, cu simptomele aferente. După ce creierul uită de vechile iubiri, lucrurile intră în normal. Pe măsură ce înveți să nu îți mai iei endorfinele din frigider, greul dispare.

TVmania: Ce te-a ajutat cel mai mult pe acest parcurs?

Irina Reisler: Propria reușită. Faptul că m-am descoperit, că am aflat cine e Irina și cât e de puternică. Iubirea pentru copilul meu, pe care l-am avut în mod miraculos. Iubirea lui Marius, soțul meu, pentru mine, indiferent dacă am avut 100 sau 50 de kilograme.

TVmania: Care ar fi cel mai important sfat pe care i l-ai da cuiva care se află acum în situația în care ai fost tu?

Irina Reisler: Să nu mai stea pe gânduri și să acționeze acum, pe loc, imediat! Kilogramele nu pleacă singure, iar grăsimea este simptomul unei boli grave, care poate ucide și care se numește obezitate. Să se iubească. Să se respecte. Să își dăruiască. Să facă. Pentru că merită! Merită o viață mai bună, mai frumoasă și mai sănătoasă. Dacă eu am putut, orice om poate!

TVmania: Toată lumea caută o soluție miraculoasă pentru slăbit, care să nu presupună niciun fel de efort și să aibă rezultate palpabile și imediate. Există o astfel de soluție? J

Irina Reisler: Nu există așa ceva. Și este foarte bine că nu există. Tot ce câștigăm ușor, pierdem la fel de ușor. Dacă vrei să înveți să mănânci corect, dacă vrei o schimbare profundă, dacă vrei să te cunoști, dacă vrei să faci lucrurile serios, dacă vrei o nouă viață, caută soluții inteligente. În slăbire, nu există miracole. Categoric. Există doar pași mici, pentru că ei sunt cei mai siguri și mai trainici. Când construiești o casă repede, în bătaie de joc și cu materiale de proastă calitate, ea se va crăpa și înclina, în scurt timp. Când construiești o casă cu o fundație solidă, din materiale de calitate și cu pricepere, ea va fi frumoasă și trainică, zeci și zeci de ani. Fix așa este și în slăbire. J

TVmania: Multă lume, și femei și bărbați, încep să pună kilograme în plus pe măsură ce îmbătrânesc. Odată cu pensionarea, cu mai puțină activitate, mai puțin stres, apar și kilogramele. Ce crezi că ar trebui să faci la vârsta a treia pentru a nu ajunge la probleme grave?

Irina Reisler: Cred că, până la vârsta a treia, trebuie să învățăm să trăim sănătos și să îmbătrânim frumos. Până când ajungem acolo, nu când ajungem acolo. De-a lungul anilor activi trebuie să învățăm și să avem înțelepciunea de a ne construi, din timp, o bătrânețe plină de tinerețe. Dacă am ajuns deja bunici și încă nu am învățat aceste lucruri, mă tem că este tardiv să mai facem ceva.

TVmania: Cum te-ai hotărât să scrii o carte pentru a-ți împărtăși experiența?

Irina Reisler: Greu. J În urmă cu 2 ani, Virginia Lupulescu de la Editura Trei m-a întrebat: „Irina, nu vrei să facem o carte din povestea ta?”. Am avut nevoie de 2 ani ca să îndrăznesc să scriu despre mine, despre cele mai intime trăiri ale mele, din vremea sutei de kilograme și din vremea regimului… Am început să scriu de vreo 6 ori și nu am depășit primul paragraf. Acum i-a venit vremea. Am scris-o în 3 zile și 3 nopți, pe nerăsuflate. S-a legat într-o poveste minunată, în care am îmbinat povestea slăbirii a 50 de kilograme, cu gândurile mele, cu poeziile mele (publicate în premieră), cu fotografii din lumea mea, cu familia mea, cu casa mea, cu bijuteriile pe care le creez. Ca și un copil, cartea a venit atunci când a fost să fie.

TVmania: Ți-a fost greu să te destăinui sau totul a venit firesc?

Irina Reisler: În cei 17 ani de când am slăbit, am povestit de sute de ori despre suta de kilograme și despre cum am slăbit, am dat zeci de interviuri, am realizat zeci de emisiuni și de campanii tv. Dar, niciodată nu mi-am imaginat că îmi va fi atât de greu să mă confesez, să scriu despre trăirile mele intime, despre temerile mele, despre sufletul meu… Povestea s-a scris firesc, după 2 ani de gândire și răzgândire.

TVmania: Cu ce ai vrea să rămână cititorii și cititoarele tale din volumul „De la 100 la 50 de kilograme”?

Irina Reisler: Știi cu ce mi-aș dori să rămână orice om care citește cartea aceasta? Cu gândul că MERITĂ. Să se iubească. Să fie iubit. Să se respecte. Să fie respectat. Să își dăruiască. Să primească. Să facă lucruri pentru el. Să accepte ca alții să facă lucruri pentru el. Să conteze. El, pentru el. El, pentru alții. Să se privească în cel mai frumos mod cu putință. Să se simtă unic. Prețios. Valoros. Pentru că cei din jur ne văd exact așa cum ne vedem noi. Întotdeauna, fără excepție. Am scris această carte cu vârful inimii mele. Am așezat în ea povești din miezul inimii mele. Așa că vă rog să citiți această carte cu inimile voastre. În așa fel încât inimile noastre să se întâlnească într-o scânteiere de magie. Magie pe care obișnuim să o numim…. Iubire.

Foto: Mediafax