Isadora, prizoniera propriei tragedii

Isadora Duncan a adoptat şase dintre elevii săi, iar trei dintre aceştia au deschis şcoli de dans în SUA.

Controversată pentru că a îndrăznit să fie emancipată, susţinătoare înfocată a spiritului poetic în toate aspectele vieţii, Isadora Duncan şi-a lăsat amprenta asupra culturii contemportane şi este considerată fondatoarea dansului modern.

.

Isadora Duncan (26 mai 1877 – 14 septembrie 1927) a schimbat pentru totdeauna faţa dansului la începutul secolului XX. A început să „predea” de la vârsta de şase ani, pentru a-şi ajuta mama cu bani, şi le învăţa pe fetiţele din cartier cum să-şi legene braţele astfel încât să imite mişcarea valurilor.

Dată fiind experienţa din copilărie, a avut mai multe şcoli de dans pe parcursul vieţii şi considera că „a dansa înseamnă a trăi. Eu vreau o şcoală a vieţii, pentru că cele mai mari bogăţii ale noastre sunt în sufletul, în imaginaţia noastră”.

.

Ignorată de SUA, aclamată în Europa

Dragostea pentru dans a purtat-o pe Isadora prin Chicago şi New York, unde concepţia sa revoluţionară asupra artei mişcării nu a avut susţinători. Avea 22 de ani când a luat drumul Europei, împreună cu familia, în căutarea împlinirii artistice. Banii erau puţini, dar îndura orice greutate de dragul artei.

Dansa desculţă şi îmbrăcată în tunici inspirate din costumele greceşti – stilul ei avea repere în dansul elen – la petreceri, devenind extrem de populară în numai câţiva ani. Nu a îmbrăţişat niciodată aspectele comerciale ale spectacolelor sale, considerând că turneele şi celelalte contracte o abat de la adevărata sa misiune: crearea frumosului şi educarea tinerilor.

Pe parcursul vieţii, a inspirat alţi dansatori să creeze stiluri individuale, dar contribuţia sa nu s-a limitat doar la arta mişcării. Pictorii, fotografii şi sculptorii au încercat să o imortalizeze, iar scriitorul american Max Easman a descris problemele cu care se confruntau aceştia în una dintre autobiografiile sale: „Nu a fost niciodată uşor să o îndupleci pe Isadora Duncan să intre într-un studio foto. Ca un animal sălbatic şi înţelept, fugea de cei care vroiau să-i capteze esenţa – care era mişcarea – făcând-o să stea nemişcată”.

.

O existenţă plină de drame

Într-o perioadă în care reprezentantele sexului frumos aveau prea puţine drepturi, Isadora s-a remarcat drept o femeie emancipată, viaţa ei privată fiind considerată scandaloasă de mulţi dintre contemporanii săi.

Primul ei iubit pe termen lung a fost omul de teatru Gordon Craig, tatăl fiicei sale, Deirdre (născută pe 24 septembrie 1906). A mai avut un fiu, Patrick (născut pe 1 mai 1910), cu milionarul francez Paris Singer. În 1922, s-a căsătorit cu Serghei Esenin, deşi jurase să nu-şi asume niciodată rolul de soţie.

Slăbiciunea poetului rus pentru alcool le-a distrus căsnicia în numai doi ani, iar acesta s-a sinucis la scurt timp după despărţire. Nu era prima tragedie din viaţa Isadorei: pe 19 aprilie 1913, copiii ei au murit înecaţi, după ce maşina în care se aflau a plonjat în Sena. În autobiografia sa, Isadora mărturisea că l-a implorat pe un străin – sculptorul italian Romano Romanelli – să o lase însărcinată, pentru că dorea cu disperare să fie din nou mamă.

A avut un fiu, care a s-a stins la câteva ore de la naştere. Moartea a survenit brusc şi brutal pentru dansatoarea ajunsă la vârsta de 50 de ani, ca urmare a unui accident bizar: a fost strangulată de propria eşarfă, care s-a prins în roata autoturismului sport în care se afla în timp ce acesta mergea.

.

Celebrată prin dans

Răzvan Mazilu a transformat „When she danced”, piesa scrisă de Martin Sherman despre Isadora, într-un spectacol de teatru şi dans la Atena.

Răzvan Mazilu o consideră pe Isadora un „simbol al libertăţii absolute, fără de care arta şi lumea nu ar evolua. O libertate superbă a spiritului, a minţii, a trupului, generoasă şi lipsită de prejudecăţi”. În toamna anului trecut, coregraful român a pus în scena la Atena spectacolul „Când Isadora dansa”, care se concentra asupra relaţiei acesteia cu poetul rus Serghei Esenin. „Tot ceea ce făcea Isadora pe scenă era inspirat din arta Greciei antice. A fost realmente un succes: fiind un spectacol de teatru şi dans, a fost cu atât mai inedit”, îşi aminteşte dansatorul.