Sabia Jedi a apărut pentru prima dată în „Războiul stelelor” (1977). Câțiva ani mai târziu, sabia Jedi a fost votată de fani arma favorită din filme.
Sabia Jedi a apărut pentru prima dată în „Războiul stelelor” (1977). Câțiva ani mai târziu, sabia Jedi a fost votată de fani arma favorită din filme.
Şapte premii Oscar (la categorii tehnice) şi adoraţia fanilor din întreaga lume au făcut din „Războiul stelelor: O nouă speranţă” un film cult şi puternic ca un Jedi.
Efectele speciale revoluţionare, povestea captivantă, personajele cu vino-ncoa’, modalitatea inovatoare de editare şi mitologia generală a poveştii – toate au transformat „Războiul stelelor” într-o franciză de un imens succes. Cu un buget de 11 milioane de dolari, George Lucas a reuşit, în 1977, să creeze un film care a dublat preţul acţiunilor studiourilor 20th Century Fox în doar trei săptămâni, a fost cel mai de succes film al tuturor timpurilor (până în 1982) şi a strâns fani cu găleata (care îţi pot spune la orice oră citate cu nemiluita din scenariu). Au urmat două continuări şi trei prequel-uri care au întregit excepţionala sagă spaţială.
Sabia Jedi a fascinat generaţii întregi cu fluorescenţa colorată, zgomotul unic pe care îl face şi puterea de a tăia aproape orice material. Săbiile Jedi au fost create folosind diferite tehnici, pe ecran sau în post-producţie.
În trilogia originală, actorii au mânuit mânere de plastic motorizate, lipite de bare uşoare din fibră de carbon (de un metru lungime), îmbrăcate în vopsea reflectorizantă. Când erau pornite mânerele, lama lumina, dar nu suficient. Prin urmare, fluorescenţa s-a obţinut prin rotoscopie, o tehnică de animaţie prin care se desena lumina pe film. În prequel-uri, s-a apelat la mânere din răşină, din care ies tuburi de aluminiu vopsite în verde sau roşu (în funcţie de fundal), lamele săbiilor fiind create digital.
Zumzăitul caracteristic al acestor arme a fost creat de inginerul de sunet Ben Burtt (care a venit cu ideile şi pentru vocile lui Darth Vader şi R2-D2). Sunetul final e o combinaţie (descoperită accidental) între un zgomot de motor de proiector şi interferenţa dintre un televizor şi un microfon fără protecţie.
Culorile originale ale săbiilor (în primele două filme ale francizei) au fost albastru (pentru Jedi) şi roşu (pentru duşmanii Sith). O dată cu „Întoarcerea lui Jedi” (episodul VI), Luke Skywalker (Mark Hamill) a primit o sabie verde deoarece cea albastră nu se distingea prea bine pe cerul albastru al planetei Tatooine, casa lui Luke şi a tatălui său, Anakin Skywalker (Hayden Christensen).
Săbiile Jedi atrag şi prin coregrafia migălită a luptelor din seria de filme. Fanii se vor certa mereu pe tema topului celor mai reuşite astfel de dueluri, oscilând între Luke Skywalker (Mark Hamill) vs. Darth Vader (Davis Prouse/James Earl Jones) din „Imperiul contraatacă”, 1980 (unde e rostit celebrul citat „Luke, eu sunt tatăl tău”), Obi-Wan Kenobi (Alec Guinness) vs. Darth Vader (Davis Prouse/James Earl Jones) din „Războiul stelelor” (1977) şi Yoda (Frank Oz) vs. Contele Dooku (Christopher Lee) din „Atacul clonelor” (2002).
Primele coregrafii din poveste au avut la bază serialele la care se uita George Lucas, în care apăreau dueluri cu florete. Lucas s-a inspirat, pentru Jedi şi Sith, din mişcările samurailor japonezi, iar scenele de luptă au evoluat considerabil pe parcursul filmărilor, astfel încât la final rezultatul se apropie de arta marţială Kendo.
În 2008, 20th Century Fox a întrebat 2.000 de cinefili care este arma lor favorită din filme. Sondajul de opinie a plasat sabia Jedi mânuită de Luke Skywalker în saga „Războiul stelelor” pe primul loc, aceasta devansându-şi concurentele de lemn sau metal.