Iubire ca-n filme

Se spune ca unul dintre locurile in care este cel mai probabil sa iti intalnesti alesul inimii este acela in care muncesti. Si la Hollywood, aceasta zicala este mai adevarata ca oriunde. Mai ales ca starurile sunt faimoase pentru naturaletea cu care amesteca afacerile si placerea. Si, avand in vedere precedentele pe care le reprezinta cuplurile legendare formate pe marile ecrane (Humphrey Bogart si Lauren Bacall, Katharine Hepburn si Spencer Tracy), actorii de astazi se pricep la mentinerea „traditiei”.
Unele dintre cele mai bune exemple contemporane, pe langa celebrii „Brangelina”, ii constituie Jennifer Aniston si Vince Vaughn care, dupa ce au interpretat doi parteneri aflati in termeni nu tocmai amicali in „Despartiti, dar impreuna” (2006), au devenit un cuplu si in afara ecranului. In timpul filmarilor la „Dulcele sarut al Daliei” (2006), Scarlett Johansson si Josh Hartnett au trait o infloritoare poveste de dragoste si, desi si-au tinut relatia in foarte mare secret, cei doi new york-ezi sunt adesea fotografiati impreuna prin oras sau pe plajele din Jamaica. Pentru Ryan Gosling si Rachel McAdams totul a inceput cu un carnetel. De fapt, cu „Jurnalul”. Dupa ce au jucat roluri de indragostiti in filmul din 2004, cu care au si castigat un premiu MTV pentru cel mai bun sarut, cei doi si-au facut publica iubirea in discursul de acceptare.

Relatii de box-office
In istoria recenta a filmelor de peste Ocean, este usor de observat ca aparitia unei relatii adevarate intre doi protagonisti de pelicula sau doar a zvonurilor privind existenta „chimiei” si in afara platourilor de filmare are drept rezultat direct influentarea incasarilor respectivei productii. Adevarate sau nu, iubirile „de platou” determina spectatorii sa mearga la cinematograf si umplu buzunarele producatorilor si actorilor. Cel mai bun exemplu este cel al filmului „Dl. si dna. Smith” (2005), in care Angelina Jolie si Brad Pitt, considerati de multi cei mai frumosi actori de la Hollywood, s-au descoperit. Desi unii au catalogat-o pe Angie drept o „distrugatoare de casnicii”, americanii de rand au scos din buzunare 200 de milioane de dolari pentru a vedea filmul. Nu atat pentru scenariul, de altfel foarte „subtire”, cat pentru a vedea cu ochii lor pasiunea dintre protagonisti.
Cu toate acestea, in momentul in care un film consuma mai multa cerneala in rubricile de „Monden” decat in cele de „Cinematografie”, cifrele de box-office nu fac salturi impresionante. Astfel s-a intamplat cu „Semn de viata” (2001), din care Meg Ryan s-a ales, pentru scurt timp, cu Russell Crowe si probabil ca la fel se va intampla cu „Stop Loss”, pe platourile caruia ar fi inflorit relatia dintre Ryan Phillippe si Abbie Cornish.