Primul film din cele trei plănuite pentru transpunerea pe ecran a trilogiei scrise de Suzanne Collins promite să fie un succes de box-office comparabil cu „Saga Amurg”.
La îndemnul fiicei lui, regizorul Gary Ross s-a apucat de citit „Jocurile foamei” într-o vineri, la 10 seara şi nu s-a putut opri până la 1 noaptea. Luni era în avionul spre Marea Britanie, pentru o întâlnire cu Nina Jacobson, producătorul versiunii cinematografice a cărţii pe care Ross îşi dorea acum cu ardoare să o cârmuiască. A cucerit-o cu două ore în care le-a prezentat story board-uri şi un filmuleţ în care copiii lui şi prietenii lor povestea de ce le place povestea din „Jocurile foamei” (2008), „Sfidarea” (2009) şi „Revolta” (2010).
Seria lui Suzanne Collins are fix amestecul de acţiune şi tensiune adolescentină care a propagat „Saga Amurg” în stratosferă, dar mai mult cap şi inimă (cum explică Elizabeth Banks – a.k.a. Effie Trinket – filmul are ceva de spus despre societate şi e mai aproape de „1984” şi „Stăpânul muştelor” decât de „Amurg”).
Trilogia lui Collins e o satiră împotriva reality-show-urilor, cu elemente de istorie romană („Pâine şi circ!”) şi science-fiction. Criticii au aplaudat, în 2008, prima carte, iar Stephen King e un mare fan.
Citeşte textul integral în revistă
