Kanye West, mereu în avangardă
Kanye West, mereu în avangardă
Nu există niciun artist mai curajos în muzica hip-hop. El e primul care a ştiut-o (aroganţa îi e marcă înregistrată), dar începem s-o aflăm şi noi, iar ultimul album, “My Beautiful Dark Twisted Fantasy”, o dovedeşte din plin.
Pentru o vreme, West a fost singurul star pop care pleca în turneu cu propria orchestră de coarde. Numără formaţii ca Led Zeppelin, Rolling Stones şi U2 printre modelele sale şi promovează trupe indie obscure pe site-ul personal, în numele gusturilor sale eclectice.
N-ar trebui, deci, să ne surprindă faptul că excelentul “My Beautiful Dark Twisted Fantasy” e un melanj strălucitor de hip-hop, pop şi muzică electronică, care depăşeşte, în grandoarea sa, mai toate încercările de gen din ultimul deceniu.
Nu fără păcate, nu fără momente în care Kanye pare un băiat curăţel de clasă mijlocie rătăcit într-o lume dominată de golani carismatici crescuţi în Brooklyn (vezi Jay-Z), discul rămâne o operă fascinantă, 70 de minute de o ambiţie aproape obsesivă.
Kanye e pe cât de arogant şi hedonist, pe atât de vulnerabil pe parcursul celor 13 piese de pe cel mai recent album al său. Ne informează rânjind oarecum speriat că “Nobody should have this much power” (“Nimeni n-ar trebui să fie atât de puternic”, n.r.), apoi deplânge faptul că ordinul de restricţie îl împiedică să-şi vadă fiica.
Citeşte textul integral în revistă