„La tine acasă sau la mine?”, ce ne-a plăcut și ce nu ne-a plăcut la filmul cu Reese Witherspoon și Ashton Kutcher

Povestea pornește de la o prietenie îndelungată, caldă și adevărată, așa cum și-ar dori oricine. Debbie (Reese Witherspoon) și Peter (Ashton Kutcher) sunt prieteni de ani de zile, nu-și ascund nimic (cel puțin până la un punct al poveștii) și se ajută reciproc în momentele grele.

Totuși, sunt diferiți ca ziua de noapte. Ea este o mamă singură tipicară, anxioasă și dedicată total băiețelului ei, Jack (Wesley Kimmel), cu care locuiește în Los Angeles, într-o casă așezată în pantă, decorată simpatic și înconjurată de o grădină absolut drăgălașă. Peter e nonșalant, liber, nestatornic și stă la New York, într-un apartament de vis decorat minimalist, exact genul pe care și-l permit burlacii milionari din filme.

Pentru că Debbie trebuie să urmeze un curs de perfecționare la New York și nu are cu cine să-l lase pe Jack, cei doi prieteni ajung să facă schimb de case pentru o săptămână, timp în care Jack va rămâne în grija lui Peter. În intervalul în care cei doi „băieți” sunt pe cont propriu se petrec destule evenimente importante, în urma cărora atât Debbie, cât și Peter și Jack își dau seama ce le trebuie cu adevărat în viață.

Un demaraj mai dificil

Debutul în regie al lui Aline Brosh McKenna (cunoscută până acum ca scenaristă a unor filme de mare succes, precum „Diavolul se îmbracă de la Prada”, „27 de rochii” sau „Cruella”) are toate bunele intenții, dar pare, deseori, construit la milimetru pentru a urma algoritmul comediei romantice perfecte.

Deși cei doi actori principali au suficientă carismă cât să ducă pe umeri mai multe filme deodată, iar interioarele celor două case sunt concepute cu o migală savantă (în două rânduri se face chiar aluzie ironică la „aranjarea cărților după culori”, ca în celebrul serial „The Home Edit”, produs tot de Reese Witherspoon și de colegele ei de la Hello Sunshine, cum e și comedia de față), rezultatul este deseori artificial.

La început, cel puțin, replicile sună cam neconvingător, iar povestea înaintează greu, fiindcă ritmul nu prea există. Nici chiar talentatul Steve Zahn nu-și poate extrage personajul, pe grădinarul Zen (!), din corsetul unor trăsături ilogice.

Cine schimbă totul

Lucrurile se redresează aproape complet, din fericire, atunci când intră în scenă micul Jack. Wesley Kimmel (13 ani) este genul acela de copil natural din filme care poate și știe să nu facă gesturi excesive, să fie simpatic fără să pluseze și să zâmbească fără să pară că dă lecții de actorie.

În clipa în care începe să interacționeze cu Ashton Kutcher (care se vede că știe să se înțeleagă de minune cu copiii, mai ales că e și el tatăl a doi copii, cu soția lui, Mila Kunis), întregul ton al filmului se schimbă, iar relația celor doi este o plăcere de privit.

Ashton Kutcher redevine tipul destins și cu umor care a făcut minuni în „Doi bărbați și jumătate” / „Two and a Half Men”, iar Wesley Kimmel îl transformă pe Jack într-o apariție cât se poate de simpatică și dezinhibată, care ne topește inima.

De altfel, Wesley Kimmel nu e deloc un debutant. Cu doi părinți scenariști, regizori și producători – Jonathan Kimmel și Carly Hirsch Kimmel – și un unchi încă și mai celebru, Jimmy Kimmel, gazda talk-show-ului „Jimmy Kimmel Live” de la ABC și de trei ori prezentator al premiilor Oscar (a treia oară anul acesta, pe 12 martie), băiatul a avut prilejul să joace în filme („The Laundromat”, cu Meryl Streep, Gary Oldman și Antonio Banderas) și în seriale („Recrutul”, „Sneakerheads”, „Cartea lui Boba Fett”).

Înainte de ele, Wesley Kimmel participase deja la numeroase campanii publicitare, printre care cele pentru Disney, Bank of America, Pedigree sau BMW, așa că avem în față un talent deja exersat, care în timpul liber e pasionat de baseball, hochei pe gheață (la fel ca personajul său din film), spectacole muzicale, jocuri Lego și drumeții.