Legea lui Murphy

Finala Campionatului Mondial de snooker a inglobat tot dramatismul din meciurile retur ale semifinalelor din Liga Campionilor la fotbal. E drept, baietii care tinteau cu tacurile buzunarele mesei de joc nu sunt la fel de populari precum „proletarii” de la FC Liverpool, dupa eliminarea trufasei Chelsea, ori ca bietii fotbalisti de la PSV, depasiti la mustata de „diavolul milanez”. Cu exceptia culorii campurilor de joc de la fotbal si snooker, cele doua discipline au putine in comun. Cu toate acestea, finala de la snooker dintre Shaun Murphy si Matthew Stevens a tinut destula lume cu ochii pe micul ecran.
„Pe timpul finalei, fiica-mea dormea, iar eu boscorodeam. Tineam cu Stevens si eram uluita sa vad cum pierde”. Declaratia ii apartine Ralucai Moianu, o impatimita a acestui sport, poate si pentru ca sotul ei, stomatologul Marius Ancuta, e unul dintre deja consacratii comentatori ai acestui sport la noi.
Dar nici macar pasionatii de snooker n-au putut sconta succesul tanarului (22 de ani) englez Shaun Murphy. Inaintea turneului, victoria lui avea o cota de 150 la 1! Si chiar daca, dupa ce a triumfat, a admis ca uneori mai „tremura ca varga”, a parut de un calm imperial – unul obtinut, poate, gratie concentrarii de la vestiare, precum si rugaciunilor cu care noul stapan al bilelor isi precede aparitiile.