Despre cum ne-a schimbat Revoluţia, despre exerciţiul înşelării maselor, despre cum am învăţat să spunem „nu”, despre libertate, dar şi despre ce înseamnă în România simplul gest de a îmbrăţişa un semen, aflaţi din dialogul Marinei Constantinescu cu actorul Marcel Iureş.
Lui Marcel Iures îi plac atât cuvântul „provocare„, cât şi conceptul în sine. De aceea, poate, ar fi rămas în America…
„Am vrut să rămân la Hollywood, să facem milioane! Dar eu nu mi-am dorit să mă mut în America. Eu sunt produsul culturii româneşti.” (Marcel Iureş)
„La Revoluţie, înainte de toate, am învăţat să înjurăm. După care, am învăţat să spunem „nu”. Am continuat să spunem „nu” la aproape orice – privatizării, educaţiei, culturii”, este de părere invitatul Marinei Constantinescu.
Iar despre experienţa americană, Marcel Iureş îşi aminteşte: „Eu şi cu Morgan Freeman ne plângeam de dureri de coloană. Ne-am consultat reciproc tratamentele şi eu i-am dat un paracetamol„. Cu un ton mai serios, actorul continuă: „Am băgat de seamă că toţi creatorii de film plini de premii sunt foarte trişti. E bizar! De ce sunt nemulţumiţi? Ştiu, facerea filmului e un proces îngrozitor…”.
Şi tot la „Nocturne”, Marcel Iureş recunoaşte că, în ceea ce priveşte munca sa, este dependent de regizorii de poveste. Cât despre eroinele din filmul românesc, actorul consideră: „E o lipsă de eroine. Femeia din filmul românesc aproape că nu există!”.
Urmăriţi întregul dialog al realizatoarei cu actorul Marcel Iureş la „Nocturne” de diseară, ora 24.00, la TVR 1.